Istorie, carismă și spiritualitate a Operei Misionare Pontificale a Sfintei Copilării
27.05.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: Istorie, carismă și spiritualitate a Operei Misionare Pontificale a Sfintei Copilării, scrisă de Juan Carlos Carvajal Blanco și Rafael Santos Barba și tradusă în limba română de Ioana Budura. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 68 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.
Opera Sfintei Copilării, sau Copilăria și Adolescența Misionară, este una dintre cele patru Opere Misionare Pontificale și probabil cea mai răspândită și cunoscută. Un studiu aprofundat al originilor sale, al carismei sale – un dar al Duhului Sfânt pentru Episcopul Charles de Forbin-Janson – și al spiritualității sale ne poate ajuta să înțelegem mai bine conținutul educațional al acestei Opere, rolul său în misiunea de evanghelizare a Bisericii și relevanța sa astăzi, la aproape 180 de ani de la înființare și la o sută de ani de la desemnarea sa ca Pontificală. Cunoașterea acestei Opere ne poate ajuta să o apreciem mai mult și să actualizăm misiunea sa în orice context.
Este o Operă pentru copii, cu copii și a copiilor, care amintește Bisericii de identitatea și vocația sa, și este, într-un anumit sens, conștiința sa. Specificul Operei Sfintei Copilării este acela de a forma ucenici ai lui Isus, o problemă tot mai presantă și scopul suprem al fiecărei vieți creștine. Acest text al profesorului Juan Carlos Carvajal și al lui Rafael Santos Barba, bogat în analiză istorică și reflecție teologică pastorală, prezintă amploarea și adâncimea acestei Opere dedicate evanghelizării, subliniind de asemenea aspectul său profetic prin amintirea Copilăriei Sfinte a lui Isus însuși, Fiul lui Dumnezeu făcut trup. Isus, trimis de Tatăl, este centrul Operei. Modestia lui este un exemplu de urmat. În referințele la Fondator și scrierile sale, este necesar să se țină cont de limba și gândirea vremii în care a trăit și de contextul acestora; nu putem judeca folosind limba de astăzi.
De exemplu, când vorbim despre eficiența și necesitatea Botezului pentru mântuire și, prin urmare, despre necesitatea și preocuparea de a elibera din păcat cât mai mulți oameni și copii posibil prin sacrament. Termenul „răscumpărare” este acum învechit în sfera eclezială, dar conținutul său ar trebui să fie în continuare aproape de inimile noastre, așa cum a fost și aproape de inima episcopului Charles de Forbin-Janson, care se îngrijora că mulți copii care mureau fără a primi Botezul nu vor avea parte de răscumpărarea adusă de Isus Cristos.
La fel, utilizarea termenului „necredincioși” în raport cu toți cei care nu erau botezați. Nu trebuie înțeles într-un mod derogatoriu, ci cu un sens de îngrijorare pentru mântuirea celuilalt. O scurtă explicație a „Școlii lui Isus” la care se face referire în text: este o tradiție în Opera Sfintei Copilării. Este un program prezentat acum aproximativ douăzeci de ani de Secretariatul Internațional al Operelor și utilizat în multe țări, cu adaptările necesare, în funcție de contexte și trecerea timpului, pentru formarea și animarea grupurilor de copii și adolescenți misionari și a animatorilor. Urmează pedagogia lui Isus cu ucenicii săi.
Sper că aceste pagini vor da un gust al prospețimii Operei Sfintei Copilării și al angajamentului pe care aceasta îl propune nu doar copiilor și adolescenților, ci și tuturor adulților implicați în ea, direct sau indirect. (Sr. Roberta Tremarelli AMSS, Secretar General, Opera Pontificală a Copilăriei Misionare)
