Nunțiul Apostolic în Ucraina: Continuăm să ne rugăm
31.05.2025, Roma (Catholica) - Arhiepiscopul Visvaldas Kulbokas, Nunțiu Apostolic în Ucraina, a reluat apelul Papei Leon al XIV-lea de la audiența generală de miercuri, subliniind necesitatea unei convertiri a inimilor și arătând că schimbul de prizonieri arată că „chiar dacă problemele politice rămân nerezolvate, dialogul este util cel puțin din punct de vedere umanitar”. Spre finalul audienței generale cu credincioșii din Piața San Pietro, Papa Leon a făcut apel la toți credincioșii să se roage pentru pace în Ucraina, pentru ca războiul să înceteze, cerând sprijin internațional pentru eforturile de dialog. Sfântul Părinte declarase că gândurile sale „se îndreaptă adesea către poporul ucrainean afectat de noi atacuri grave împotriva civililor și a infrastructurii”, atacuri brutale care, după cum confirmă Nunțiul în interviul următor, au crescut în timp.
– Excelență, după apelul Papei Leon pentru Ucraina de la audiența generală, ce ați dori să spuneți?
– Cuvintele Papei Leon al XIV-lea despre atacurile asupra orașelor și infrastructurii ucrainene și invitația sa de a ne ruga pentru pace sunt foarte importante. Aș sublinia în special acest ultim aspect: rugăciunea pentru pace. Deoarece contextul este de așa natură încât suntem în al patrulea an de război, atacurile împotriva orașelor și a infrastructurii civile nu sunt în scădere, ci în creștere. Recent, am asistat chiar și în capitala Kiev la bombardamente continue în fiecare zi, în fiecare noapte. Nici o armată din lume nu ar fi capabilă să se apere de atacuri atât de intense. În fața acestei realități – în care nimeni nu este capabil să protejeze pe deplin viața, orașele sau infrastructura – apelul Papei este să ne rugăm pentru pace.
Suntem încă în luna mai, luna dedicată Rozariului. Îmi amintesc mereu cuvintele Fecioarei Maria de la Fatima: „Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă. Prin rugăciune veți învinge distrugerea și războiul și veți obține convertirea inimilor.” Prin urmare, este practic singura armă pe care o avem, ca Biserică și ca umanitate. Personal, îi sunt foarte recunoscător Sfântului Părinte pentru acest apel.
– Recent a avut loc cel mai mare schimb de prizonieri între Ucraina și Rusia de la începutul războiului. Știm că Sfântului Scaun îi pasă profund de problema prizonierilor. Ce ați spune despre acest schimb?
– Da, ca Nunțiatură, suntem contactați de mai multe ori pe zi de familii sau asociații de familii care solicită ajutor pentru a-și găsi persoanele dragi dispărute sau întemnițate, dintre care mulți sunt civili. Schimbul care a avut loc a fost foarte important deoarece a implicat 1.000 de prizonieri de fiecare parte. Este cu adevărat o bucurie pentru cei care s-au putut întoarce acasă – o mare bucurie. Știm că acesta a fost rezultatul, poate singurul rezultat, al discuțiilor care au avut loc la Istanbul pe 16 mai. Deci, chiar dacă problemele politice nu au fost rezolvate, dialogul a servit cel puțin la nivel umanitar. Acesta este un rezultat foarte bun.
Cu siguranță, cea mai mare dificultate se referă la civili și la copii, deoarece nu există aproape nici o posibilitate de schimb. Ce schimb [ar putea fi efectuat]? Ce poate oferi Ucraina în schimb? Prin urmare, adesea, în mod paradoxal, este mai ușor să faci schimb de prizonieri de război militari, deoarece Ucraina poate oferi ceva în schimb. Acesta nu este cazul civililor. Prin urmare, trebuie să ne intensificăm atât rugăciunea, cât și eforturile. Singura problemă este că este dificil să vedem clar în ce direcție ar trebui să ne concentrăm energia, deoarece părem să fim într-o fundătură. Unii dintre prizonierii schimbați erau civili. Am fost fericit să văd acest aspect. Cu toate acestea, în Ucraina, numărul civililor [ruși] rămași este foarte limitat – nici pe departe comparabil cu numărul civililor [ucraineni] deținuți de cealaltă parte.
