Cardinalul Lucian – un păstor al memoriei și al speranței
28.09.2025, Blaj (Catholica) - Istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, începând cu a doua jumătate a zbuciumatului secol XX și continuând cu primul sfert al veacului XXI, se confundă, în mod extraordinar, cu destinul Întâistătătorului ei, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureșan. Persecuția Bisericii din timpul regimului comunist și revenirea ei în legalitate, dobândirea statutului canonic de Biserică Arhiepiscopală Majoră și beatificarea Fericiților Episcopi martiri, săvârșită chiar de Papa Francisc la Blaj, au fost trăite din interior de Cardinalul Lucian: mai întâi ca tânăr aspirant la preoție, apoi ca preot în clandestinitate, iar după 1990 ca Episcop de Maramureș și, timp de peste trei decenii, ca Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. O perioadă de har și de reînnoire spirituală!
Păstorirea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian a rămas în istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, ca un timp al recunoașterii, al reînnoirii și al redării memoriei adevărate a jertfei și credinței. În anii de conducere înțeleaptă și discretă, au fost realizate câteva momente de o importanță deosebită, care au marcat viața Bisericii și a întregii comunități credincioase.
Unul dintre primele gesturi cu puternică valoare simbolică a fost repatrierea și reînhumarea, la Blaj, a osemintelor marelui Episcop Ioan Inochentie Micu Klein, în 1997. Cel care odinioară a purtat lupta pentru drepturile românilor s-a întors acasă, conform dorinței testamentare, iar Biserica, prin vocea Cardinalului Lucian, a arătat că memoria nu poate fi ștearsă, iar jertfa nu rămâne uitată. Episcopul Inochentie Micu Clain, Întemeietor al Blajului, își așteaptă Învierea în racla din altarul Catedralei Arhiepiscopale Majore „Sfânta Treime” din Blaj, pe care, de altfel, a ctitorit-o.
Un alt moment de înaltă încărcătură spirituală a fost aducerea rămășițelor pământești ale Episcopului Atanasie Anghel, la Blaj, în anul 2013, cu ocazia împlinirii a două sute de ani de la moartea acestuia. Episcopul Atanasie Anghel, prin Sinoadele celebrate la Alba Iulia în anii 1698-1701, a înfăptuit Sfânta Unire cu Scaunul Apostolic al Romei. Ceremonia solemnă a așezării osemintelor Mitropolitului Atanasie Anghel și ale Episcopului Ioan Inochentie Micu Klein în altarul Catedralei Arhiepiscopale Majore „Sfânta Treime” din Blaj a fost prezidată de Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan și s-a desfășurat în data de 28 octombrie 2020.
La 16 decembrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat Biserica Greco-Catolică la rangul de Arhiepiscopie Majoră. Această recunoaștere canonică nu a fost doar un act administrativ, ci o confirmare a demnității unei Biserici care a înviat din catacombe, întărită de sângele martirilor și de fidelitatea credincioșilor ei. Ridicarea Bisericii la rangul de Arhiepiscopie Majoră a consolidat statutul Bisericii Greco-Catolice în comuniunea catolică universală și a confirmat rolul său istoric în spațiul românesc. Tot în 16 decembrie 2005, Papa Benedict al XVI-lea l-a ridicat pe Mitropolitul Lucian Mureșan la demnitatea de Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. După întronizarea din 30 aprilie 2006, Lucian Mureșan devenea primul Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, având atribuții patriarhale, conform Codului Canonic al Bisericilor Catolice Orientale.
Cel mai grăitor semn al biruinței credinței a fost beatificarea celor șapte Episcopi martiri greco-catolici români, la 2 iunie 2019, de către Papa Francisc, pe Câmpia Libertății din Blaj. Cardinalul Lucian a trăit acel moment cu profundă emoție și recunoștință. Întreaga Biserică a simțit atunci cum suferința s-a transformat în binecuvântare, iar istoria plină de durere s-a transfigurat în sărbătoare a credinței.
Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Blaj în 2 iunie 2019 a fost evenimentul cel mai important din viața Bisericii Române Unite cu Roma din ultimele decenii, împlinind uriașele așteptări ale clerului și credincioșilor greco‐catolici. Dacă vizita apostolică a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II‐lea s‐a desfășurat numai în București (7‐9 mai 1999), Papa Francisc a venit la Blaj, în inima Bisericii Române Unite, iar dorința Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II‐lea și a întregii Biserici Greco-Catolice din România a devenit realitate.
În discursul ținut pe Câmpia Libertății, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureșan și-a exprimat gratitudinea față de Papa Francisc și a afirmat că beatificarea Episcopilor Martiri conferă un nou elan spiritual și pastoral Bisericii Române Unite cu Roma: „Dacă în 1952 veneratul predecesor al Sanctității Voastre, Papa Pius al XII‐lea, dorea să ʺsărute lanțurile celor care, întemnițați în mod nedrept, plâng și suferă pentru atacurile asupra religieiʺ în România, astăzi acest vis devine realitate: Petru este aici. Pentru a ne întări în credință. Pentru a săruta și a vindeca rănile noastre. Pentru a ne încuraja înspre un elan înnoit printr‐o autentică ʺpurificare a memorieiʺ, aici pe Câmpia Libertății de la Blaj, loc istoric al emancipării națiunii noastre. Aici la Blaj, bate inima Bisericii noastre, turma cea mică situată în periferiile existențiale față de cei mari ai acestei lumi. Aici, Biserica noastră, înflăcărată în rugăciune și în acțiune, îi îmbrățișează pe cei de pe urmă, pe cei marginalizați, pe cei săraci, exprimându-și vocația sa înnăscută spre solidaritate.”
Păstorirea Cardinalului Lucian rămâne ca un drum al memoriei și al speranței: memoria martirilor și a înaintașilor, dar și speranța unui viitor luminat de fidelitate și de comuniunea cu Biserica universală. Sub îndrumarea sa, Biserica Greco-Catolică a învățat să privească cu recunoștință înapoi și cu încredere înainte, știind că jertfa aduce întotdeauna roade, iar rodul cel mai frumos este credința reînnoită a poporului lui Dumnezeu. (Nicu Goga, Biroul de presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)
