David Clair: Eu, Ioan al Crucii
12.11.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Eu, Ioan al Crucii”, scrisă de David Clair și tradusă în limba română de Sr. Ioana (Cecilia-Voichița Turc). Cartea apare în colecția „Viețile sfinților”, în formatul 14×20, are 152 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.
Cine nu a auzit de Sfântul Ioan al Crucii? De misticul? De reformatorul ordinului carmelitan? De unul dintre învățătorii Bisericii? Dar cine a auzit de omul Ioan al Crucii, „măreț și obscur” în același timp – așa cum îl definește însuși autorul cu ocazia lansării în Franța a acestei cărți (mai 2023)? Tocmai pentru că David Clair încearcă cu multă sensibilitate și finețe să îl prezinte pe acest sfânt în umanitatea sa, pe parcursul cărții nu-l va numi nici o dată sfântul Ioan al Crucii, ci simplu Ioan al Crucii. Poetul mistic al secolului de aur spaniol nu a vorbit și nu a scris niciodată despre el însuși (știm despre el ceea ce alții ne-au transmis, fie contemporanii săi, fie cei care au scris despre el mai târziu).
Alegând forma romanului, autorul îl face să vorbească într-un monolog adresat lui Dumnezeu, la apusul vieții sale, introducându-ne astfel în subiectivitatea lui pentru a ne ajuta să-i înțelegem încercările pe care le-a traversat, îndoielile, luptele, speranțele, bucuriile, oamenii pe care i-a întâlnit până să ajungă la unirea mistică. Toată gândirea sa, întreaga operă poetică, comentariile pe care le-a făcut la opera sa vorbesc despre un singur lucru, cu rezonanță și în viața noastră, a oamenilor secolului al XXI-lea, făcându-ne astfel contemporanii săi: Dumnezeu e pe primul loc! Toate celelalte sunt accesorii.
Inima operei sale – Tratatul – descrie diferitele etape ale parcursului sufletului spre unirea mistică: eliberarea de atașamente, fie ele negative (durerea, teama) sau pozitive (bucuria); aceasta este o fază voluntară; noaptea întunecată – nu depinde de voința celui care caută, ci de voința lui Dumnezeu – îl plonjează pe om într-o stare de destabilizare destul de profundă: acesta este momentul întâlnirii sale cu Dumnezeu – un pasaj obligatoriu prin care au trecut toți misticii; unirea mistică: sufletul se logodește cu Mirele Cristos – în această etapă apare ceva frapant: ceea ce (am crezut că) am pierdut prin detașare, recâștigăm în plenitudine.
Citind această carte, suntem purtați de personaj într-o aventură nemaipomenită, pasionantă, care îl (și ne!) duce până la capăt: despuierea fără rezerve de tot ceea ce ar putea sta în calea unirii cu Dumnezeu. „Eu, Ioan al Crucii – Roman” este o provocare. Să-i răspundem însoțindu-l pe Juan de la Cruz în agonie și extaz… până când nu va mai rămâne decât extazul! (Sr. Ioana)
