Sâmbătă, la Jaén, vor fi beatificați 124 de martiri ai Războiului Civil din Spania
13.12.2025, Roma (Catholica) - Bărbați și femei care, în contexte și circumstanțe diferite, au împărtășit aceeași soartă ca Fericitul Manuel Basulto Jiménez, Episcop de Jaén, și cu alți martiri deja recunoscuți: darul vieții, consumat în tăcerea închisorilor, în zone rurale izolate sau pe străzile orașelor de provincie, într-un climat marcat de o ură antireligioasă profundă și răspândită.
Cei 124 de martiri din Dieceza de Jaén vor fi beatificați de Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, în numele Papei Leon al XIV-lea, sâmbătă dimineața, 13 decembrie 2025, în Catedrala dedicată Adormirii Maicii Domnului. Acest eveniment ecleziastic amintește de un capitol dureros din istoria Bisericii spaniole din timpul persecuției religioase din anii 1930. Acest grup de martiri este compus din două grupuri principale. Primul, condus de pr. Manuel Izquierdo Izquierdo, include 58 de însoțitori; al doilea, legat de figura pr. Antonio Montañés Chiquero, include 64. În total, martirologiul include 110 preoți, o călugăriță din Ordinul „Sfânta Clara” și treisprezece laici, fiecare cu o istorie personală și comunitară profund împletită cu teritoriul din Jaén.
Printre aceștia, ies în evidență două figuri simbolice, aflate la extremele vieții. Pr. Manuel Izquierdo Izquierdo, cel mai bătrân, a fost arestat la 83 de ani și, în câteva ore, a fost maltratat și ucis pe 28 septembrie 1936. Lunga sa viață, petrecută în slujirea pastorală, s-a încheiat cu un act de fidelitate până la sfârșit. În partea opusă, cel mai tânăr, Eduardo Infante del Castillo, președintele Tineretului din Acțiunea Catolică din Martos, avea numai 20 de ani când a fost ucis. Moartea sa mărturisește violența fără discernământ din acei ani și teama pe care o inspira un tânăr dedicat vieții creștine și sociale.
Persecuția nu a cruțat aproape nici un colț al Diecezei: întregul teritoriu a fost cuprins de o spirală de violență care a afectat în special capitala, Martos, Linares și Mancha Real. Nici măcar cele mai mici orașe sau cele mai izolate comunități rurale nu au scăpat de acest val de violență, care s-a manifestat adesea prin incendii, distrugerea bisericilor, jefuirea arhivelor parohiale și profanarea imaginilor sacre. La acestea se adăugau execuții rapide și crude, lipsite de orice urmă de legalitate sau justiție. Preoții erau uciși pentru că erau considerați simboluri ale identității creștine; laicii, pentru că întruchipau în comunitățile lor forța vie a credinței care se dorea a fi ștearsă.
În pofida climatului de teroare crescândă, este semnificativ să observăm câți dintre acești preoți și laici au ales în mod deliberat să rămână aproape de poporul lor. Nu au fugit, chiar dacă au avut ocazia. Au preferat să împărtășească cele mai dificile ore, continuându-și slujirea, vizitând bolnavii, oferind alinare spirituală și sprijin moral. În această apropiere, atât de riscantă, dar atât de profund evanghelică, mărturia lor capătă o forță deosebită. Nu a fost numai un martiriu brusc, ci o fidelitate zilnică ce a devenit, zi de zi, un dar total. Coerența lor, seninătatea interioară, capacitatea de a ierta și de a nu eșua în îndatoririle lor pastorale sau creștine constituie un model care inspiră și astăzi credincioșii și comunitățile. Moartea lor continuă să aducă roade, amintind că sacrificiul, atunci când este unit cu caritatea, devine sămânță fertilă de speranță.
În amintirea celor 124 de martiri din Jaén, nu se celebrează numai un eveniment istoric tragic, ci se contemplă mărturia strălucitoare a unor bărbați și femei care, chiar și cufundați într-o perioadă de ură, au știut să răspundă cu forța dezarmată a credinței. O amintire care continuă să vorbească, să educe și să genereze viață în prezent. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
