PF Claudiu despre „prezența și planul lui Dumnezeu”
27.12.2025, Cluj (Catholica) - În cea de-a II-a Zi de Crăciun, 26 decembrie 2026, Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie, împreună cu preoți concelebranți, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. Au ajutat la altar, și din strane, clerici și studenți seminariști, răspunsurile liturgice oferindu-le coriștii Corului „Angeli”.
Cuvântul de învățătură a fost despre bucuria Crăciunului, aceea care, indiferent ce se întâmplă, în clipe bune și mai puțin bune, „poate rămâne tot timpul în sufletele noastre” – și care decurge din trăirea în profunzime a credinței și înțelegerea adevăratei semnificații a sărbătorii Nașterii Domnului. „Găsim și în lectura Evangheliei din această zi”, a spus Preafericirea Sa, „mărturie despre ce înseamnă Crăciunul, ce înseamnă Nașterea Domnului”. În textul evanghelic (Mt 2, 1-12) despre închinarea magilor, aceștia, fiind avertizați în vis despre un pericol, de un înger al Domnului, se întorc pe altă cale. A spus: „Și dincolo de partea istorică sau geografică a drumului pe care s-au dus și pe care s-au întors, bineînțeles că lucrurile din Evanghelia au o conotație spirituală și o altă cale înseamnă o altă viață, o altă percepție. S-au dus pe o cale și s-au întors pe o altă cale. Au descoperit adevărata cale.”
Când l-au aflat pe Pruncul Isus și s-au închinat la Ieslea din Betleem, magii s-au bucurat „cu bucurie mare”, o bucurie care va rămâne, în pofida pericolelor ce au urmat, iar „bucuria din Ieslea din Betleem continuă să îi însoțească și pe Maria și pe Iosif” – chiar dacă lucrurile se schimbă acea bucurie rămâne. O altă observație, a fost despre faptul că „există trei profeții în această Evanghelie și aceasta ne spune, pe de o parte, că Dumnezeu conduce lumea. Orice profeție este, cel puțin la o primă vedere, o încadrare a lucrurilor pe care le trăim într-un plan al lui Dumnezeu care este cu mult înainte de noi. Așadar Dumnezeu știe cum merg lucrurile în lumea noastră și faptul că există o profeție e pentru a ne spune că El are lucrurile sub control”.
Este, a spus Preafericirea Sa Claudiu, ceea ce „repeta Preafericitul Părinte Lucian: «Nimic nu se întâmplă fără voia sau permisiunea lui Dumnezeu pe acest pământ»”. Există profeție, dar, a continuat, „este necesară ascultarea sau nu față de profeție. Irod crede profeției, dar încearcă să i se opună, încearcă să distrugă profeția. Există așadar două atitudini, cea lui Irod și cea lui Iosif.” Iosif, auzind cuvântul îngerului, îl împlinește întocmai: „sculându-se, a luat pruncul și pe mama sa și-au plecat în Egipt”. La fel și noi, a continuat, „trebuie să intrăm în planul lui Dumnezeu, în profeția pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi”.
Irod se opune, „se pregătește să omoare pruncii. O profeție prin Ieremia Prorocul ne spune: «Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă»…” Așadar, „și lucrurile mai puțin bune, cel puțin din perspectiva lumii, Dumnezeu le are sub control și totul se întâmplă cu știința sau cu permisiunea Lui, cu voința Lui. De aceea cei puternici, cei mari, tiranii, se înșală amarnic crezând că ei controlează lucrurile.” Un exemplu a fost profeția de la Fatima, unde „Maica Sfântă vorbește păstorilor, celor trei copilași, despre lucrurile grave care se vor întâmpla, despre persecuția pe care cel rău o abate asupra Pământului în momentul în care noi suntem neascultători, în absența convertirii noastre. Dar cu toate acestea, Maica Sfântă își încheie profeția spunând: «La final, Inima mea neprihănită va triumfa». Iată ce înseamnă planul lui Dumnezeu. «În lume veți avea necazuri, dar nu vă temeți, eu sunt cu voi în fiecare clipă. Eu am biruit lumea».”
„Prezența lui Dumnezeu și controlul asupra a ceea ce se întâmplă în lume – cred că e un mesaj extrem de important, cel al Evangheliei, pentru vremurile pe care le trăim. Vremuri de îngrijorare, vremuri cu vești de războaie, de persecuții, de lucruri care ne sperie. Dar Evanghelia ne spune că Dumnezeu știe ceea ce se întâmplă și în viața noastră, și în familia noastră, și în țara noastră, și în lumea în care trăim.” Și, ce avem noi de făcut, este „să intrăm în logica profeției și a visului pe care îngerul, fiecăruia dintre noi, ni-l vestește”. Pentru că „Dumnezeu ne vorbește și nouă, exact cum vorbea atunci. Avem suficiente semne și suficientă manifestare a prezenței lui Dumnezeu prin lucrurile din viața noastră”.
Au urmat câteva exemple și despre cum se manifestă prezența lui Dumnezeu: prin participarea la sfintele slujbe, prin lectura Cuvântului lui Dumnezeu – Evanghelia, prin faptul că „ne avem unii pe alții, și suntem datori să fim îngeri păzitori unii pentru alții”. Și a chemat la mărturie, la a deveni vestitori ai prezenței lui Dumnezeu pentru cei din jur, prin caritate, prin cuvânt, prin gesturi de susținere și ajutor. S-a oprit și la cea de-a treia profeție din textul evanghelic, despre faptul că îngerul i-a spus lui Iosif unde trebuie să ajungă: „Și Iosif cu Maria și cu pruncul Isus se stabilesc în Nazaret, fiindcă așa cum au prevestit prorocii, «Nazarinean se va chema»”. Privind această profeție, a identificat două planuri: „Există un plan al lumii, un plan în care răul pare să bântuie peste tot, conflictele, preocupările, moartea pare să bântuie peste tot. Și există un plan al lui Dumnezeu care merge împotriva planului lumii. Și tocmai în mijlocul încercărilor, a suferințelor vedem prezența, dragostea, îndurarea lui Dumnezeu. Asta au trăit Episcopii noștri martiri. Asta a trăit Iuliu Hossu: prezența lui Dumnezeu în temnița din Sighet; prezența lui Dumnezeu în domiciliul forțat. Citiți Memoriile sau recitiți-le. Totul vorbește despre o pace și o liniște care nu neagă încercarea, care nu neagă suferințele, dar care e prezentă tocmai în mijlocul suferințelor. Aceasta este adevărata biruință a lui Dumnezeu. Să ne dea pace și bucurie în mijlocul suferințelor.”
Ierarhul a invitat la încredere în planul de îndurare al lui Dumnezeu, „nu doar în general pentru lume, ci pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu ne cunoaște pe nume, din pântecele mamei noastre. Și există un plan pentru noi. Dar pentru aceasta, în fiecare clipă, în fiecare zi trebuie să îi spunem «da» lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne spune să mergem, să mergem. La fel ca Iosif. Să ne ridicăm, să mergem. Și mai ales să știm să luăm lângă noi în fiecare clipă, tot timpul, în viața noastră, pe Isus și pe Maica Sfântă. Să știm, la fel ca Iosif, să ocrotim prezența lui Dumnezeu în viața celor de lângă noi. Să ne lăsăm inspirați, fiindcă Dumnezeu are o multitudine de feluri de a acționa în lume. Câteodată e nevoie de un zâmbet, de o vorbă bună, câteodată de un ajutor mai consistent. Dar prin ceea ce noi facem, îl ocrotim pe Dumnezeu în viața celor de lângă noi.”
„Și apoi să știm să îl ocrotim și în lumea în care trăim. Asta-i misiunea Bisericii, iubiți credincioși. Nu să facem propagandă, nu să încercăm să îndoctrinăm lumea sau să îi convingem, ci să vestim bucuria pe care noi o avem în sufletul nostru. La Lourdes, Sfânta Bernadeta este trimisă de Maica Sfântă să îi spună preotului din sat că vrea o capelă și o procesiune la acea capelă. Și preotul îi răspunde Sfintei Bernadeta: «Nu m-ai convins». Și Bernadeta îi spune preotului: «Nu am venit să vă conving, am venit doar să vă spun ceea ce v-a transmis Maica Sfântă». Aceasta trebuie să facem și noi, iubiți credincioși. Noi trebuie să transmitem o veste bună, dar o veste bună pe care o trăim, nu o veste bună în general. Tot Preafericitul Părinte Lucian spunea: «Nimeni nu poate da ceea ce nu are». Ori trăim vestea bună și vestea bună devine fundamentul vieții noastre în fiecare clipă, ori trăim această bucurie a Nașterii Domnului și o păstrăm în sufletele noastre, ori nu avem ce să dăm.”
Preafericirea Sa Claudiu a încheiat invitând: „În primul rând noi să fim prezenți lângă Isus și lângă Maica Sfântă și să îi avem prezenți în viața noastră în fiecare clipă. Și atunci vom ști ce e bucuria Nașterii Domnului și, știind, o împărtășim și celorlalți. Cum să nu vorbim despre lucrurile bune pe care Dumnezeu le face în viața noastră? Aceasta înseamnă să evanghelizăm. Să vorbim, dar ca oameni care trăiesc prezența lui Isus în viața lor. Lăudat să fie Isus Cristos!”
