PF Claudiu la comemorarea Preasfințitului Florentin
13.01.2026, Cluj (Catholica) - În contextul comemorării PS Florentin Crihălmeanu, fost Episcop de Cluj-Gherla, la cinci ani de la plecarea sa din această lume, succesorul său, PF Claudiu, i-a invitat pe cei prezenți să se folosească de moment pentru a-și aduce aminte de ceva esențial: „noi nu suntem făcuți pentru lumea aceasta”. Redăm câteva fragmente din alocuțiunea capului Bisericii Greco-Catolice, administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla.
„Anul care a trecut ne-a adus, poate mai mult ca oricând, cu picioarele pe pământ. Deja în imagini și în evenimentele pe care le-am văzut împreună acum câteva minute, din toate aceste imagini vedem câți oameni lipsesc din mijlocul nostru. Era vorba de beatificarea de pe Câmpia Libertății: Preafericitul Părinte Lucian nu mai e cu noi fizic, Papa Francisc nu mai e cu noi, Preasfințitul Florentin nu mai e cu noi, și, cred că dacă trec pe la fiecare, la fel, rudenii, prieteni, cunoscuți… Deși pare că a fost un an trist din acest punct de vedere, cum ziceam, parcă ne-a adus mai mult ca oricând cu picioarele pe pământ, fiindcă nouă ni se pare că stăm. Dar noi nu stăm nici acum, ci noi mergem înainte. Și mergem și împlinim planul pe care Dumnezeu îl are cu noi, împlinim misiunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, și nu stăm niciodată.”
„Cred că ar trebui să folosim memoria Preafericitului Părinte Lucian, a Sfântului Părinte, a Preasfințitului Florentin și toate aniversările pe care le avem, pentru a ne aduce aminte de esențial: că noi nu suntem făcuți pentru lumea aceasta. În special, persoanele consacrate, preoții, au ales viața pe care au ales-o, tocmai fiindcă trăiesc deja, chiar dacă nu încă, în Împărăția Cerurilor. Și misiunea lor este să invite toți credincioșii să își aducă aminte în continuu de aceste lucruri.”
„În vechime era o predicare, care se rezuma de multe ori la aceasta: «Adu-ți aminte că o să mori»; «Memento mori»; «Ricordati che devi morire». Atât. Nu să ne speriem, nu să ne întristăm, nu să trăim terorizați, ca și cum, dacă ieșim de aici, oare ce ni se întâmplă? Domnul știe ce ni se întâmplă, fiindcă suntem în mâinile Lui. Dar, exact așa cum au plecat cei dragi dintre noi – Preasfințitul Florentin, în mod cu totul special, la o vârstă atât de fragedă ca episcopat -, poate la Papa Francisc, sau la Preafericitul Părinte Lucian a fost un pic mai ușor, că a existat o pregătire. Dar, exact așa cum a plecat Preasfințitul Florentin, așa vom pleca și noi. Nu știm când, nu știm dacă la aceeași vârstă, dacă vom pleca în seara aceasta sau mâine sau peste 10 ani sau peste 20 de ani, dar nu acest lucru e important. Important e să ne trăim viața așa cum și-au trăit-o ei. (…)”
„Uitați-vă cât de senin vorbea Preasfințitul Florentin despre momentul morții, făcând legătura cu Fericitul Cardinal Iuliu Hossu și cu toți ceilalți. Totul e o pregătire pentru acel pasaj esențial, cum spunea cineva, singurul moment vital al vieții noastre: Moartea – paradoxal, pare că e o lipsă a vieții, dar de fapt e cel mai plin de viață moment. Fiindcă atunci viața noastră începe cu adevărat, pulsează cu adevărat. Până atunci o trăim aici, în spațiul nostru, în lumea aceasta, în care o trăim așa cum o trăim cu toții, cu multe bucurii și momente de fericire, dar și cu multă întristare, cu suferință, cu încercări. Fiecare încercăm acolo unde suntem să clarificăm câte ceva din Împărăția Cerurilor, dar facem bucata pentru care Dumnezeu ne-a pus aici.”
„Toți împreună încercăm să facem mai mult. Încerc și eu să mă gândesc tot timpul la viața veșnică, apropo de cei care au plecat din familia mea. Aceasta faceți și voi. Dar împreună încercăm unii altora să ne aducem aminte că e așa, că nu moartea are ultimul cuvânt și nu întristarea. Deși, după un film ca și cel pe care l-am văzut, parcă ne cuprindem întristarea, că ne aducem aminte fiecare în parte, de cei pe care i-am văzut în imagini, de momentele trăite, dar nu acela e momentul de adevăr. Momentul de adevăr este acesta: că persoana pe care aparent am pierdut-o, o regăsim în fiecare clipă în viața noastră.”
„(…) Și să ne aducem la fel de bine aminte că ne pregătim – suntem pe acea bandă rulantă care ne duce, chiar și acum când ni se pare că stăm, nu înspre un sfârșit, înspre un moment tragic, înspre un moment de suferință, ci înspre împlinirea vocației pentru care am fost creați și aduși pe acest pământ. Și, dincolo, vom recompune acel mozaic minunat și ne vom reîntâlni cu toții, din mila Domnului – ne rugăm și pentru Preasfințitul Florentin, ne rugăm și pentru Papa Francisc, ne rugăm și pentru Preafericitul Părinte Lucian și pentru toți cei dragi din viața noastră. Ne rugăm pentru ei și ne rugăm pentru noi, ca și noi din mila Domnului să ajungem acolo unde ne rugăm să ajungă și ei, în adevărata viață. Lăudat să fie Isus Cristos!”
