Comisia Teologică Internațională: Viitorul umanității se află în relații, nu în tehnologie (1/2)

04.03.2026, Vatican (Catholica) - „Quo vadis, humanitas?” (Unde te duci, omenire?) este titlul unui nou document publicat miercuri de Comisia Teologică Internațională (CTI), ca urmare a aprobării lui de către Papa Leon al XIV-lea, la 9 februarie. Titlul surprinde rațiunea de bază și scopul final al documentului: confruntată cu un progres tehnologic fără precedent, teologia încearcă să ofere „o propunere teologică și pastorală” care, în lumina Evangheliei, consideră viața umană ca o „vocație integrală” și implică „coresponsabilitate atât față de ceilalți, cât și față de Dumnezeu”. Reflecția CTI este centrată pe Gaudium et spes, constituția pastorală a Conciliului Vatican II privind Biserica și lumea modernă, publicată cu puțin peste 60 de ani în urmă.

Transumanismul și postumanismul

Primul dintre cele patru capitole ale textului este dedicat dezvoltării, caracterizată prin doi poli: transumanismul și postumanismul. Primul înglobează dorința de a îmbunătăți în mod concret, prin știință și tehnologie, condițiile de viață ale popoarelor, depășind limitele lor fizice și biologice. Al doilea trăiește „visul” de a înlocui efectiv omul, punând accentul pe cyborg, hibridul care estompează granița dintre om și mașină. Între acești doi poli se află credința creștină, care „ne îndeamnă să căutăm o sinteză” a tensiunilor umane în Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care a murit și a înviat.

Tehnologia digitală ca mediu de viață

După o scurtă trecere în revistă a relației dintre dezvoltare și tehnologie în cele mai recente acte ale magisteriului – de la Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea la Papa Francisc – documentul se concentrează în mod specific asupra tehnologiei digitale, în lumina reflecțiilor Papei Leon al XIV-lea. „Tehnologia digitală”, se subliniază în document, „nu mai este doar un instrument, ci constituie un adevărat mediu de viață”, deoarece structurează activitățile și relațiile umane. Acesta este motivul pentru care era digitală a inaugurat „un nou orizont de sens”, schimbând totodată noțiunea de „universal”, care astăzi se referă mai degrabă la „ceea ce este împărtășit în conexiune globală” decât la „o natură comună”.

Datoria ecologică și singurătatea virtualului

Urmează mai multe riscuri: în domeniul mediului, expansiunea lumii artificiale conduce la o economie bazată pe exploatarea nelimitată a resurselor, în numele profitului maxim. O „consecință tragică” a acestui fapt este datoria ecologică existentă între nordul și sudul lumii, urbanizarea „sălbatică și abuzivă” și politicile extractive poluante. În relațiile cu ceilalți, revoluția digitală îi poate face pe indivizi să se simtă neînsemnați și pierduți într-un flux incontrolabil și destabilizator de informații, în mijlocul unor contacte pur virtuale, în afara timpului sau a locului.

Puterea crescândă a inteligenței artificiale

Prin urmare, puterea inteligenței artificiale (AI), atât în sens larg, cât și în sensul mai specific de AI generativă (GenAI), apare din ce în ce mai mult. Prima poate procesa rapid cantități mari de date, într-un mod care nu este întotdeauna controlabil de către oameni, companii sau state, ceea ce o face nesigură. Cea din urmă, mult mai răspândită, va fi capabilă în viitor să înlocuiască diverse aspecte ale inteligenței umane, atât computaționale, cât și operaționale, ducând la consecințe profunde și radicale. Într-o astfel de lume hiperconectată, afirmă QVH, dinamica economică, politică, socială și militară riscă să devină „incontrolabilă și, prin urmare, neguvernabilă”, cu un risc tot mai mare de „control social și manipulare”.

Pierderea neutralității în mass media

Comunicarea este, de asemenea, afectată în acest scenariu: deși subliniază avantajele dezvoltării tehnologice și științifice în acest domeniu, cum ar fi „cetățenia activă”, „informarea directă și participativă” și „informarea independentă” – care permite, de exemplu, raportarea încălcărilor drepturilor omului – CTI avertizează împotriva „unei piețe nesfârșite de știri și date personale, nu întotdeauna verificabile și adesea manipulate”. În esență, mijloacele de informare în masă de astăzi nu sunt „mijloace neutre” și, prin urmare, influența lor asupra eticii și culturii necesită antropologie.

„Info-sfera” și criza democrațiilor occidentale

În această „info-sferă”, indivizii sunt din ce în ce mai nesiguri de propria lor identitate și, din acest motiv, caută recunoașterea din partea celorlalți: o recunoaștere care trebuie obținută chiar și prin „distorsionarea realității” sau afirmarea propriilor drepturi „împotriva celuilalt”. Acest lucru dă naștere la conflicte sociale care devin adesea conflicte de identitate. Aceasta este, de asemenea, rădăcina „crizei actuale din democrațiile occidentale”, care nu conștientizează „dificultatea crescândă” de a recunoaște, într-un mod comun, „ceea ce ne unește ca ființe umane”. În plus, atunci când opinia este omogenizată prin „like-uri”, dezbaterea politică devine „tribalizată”, fragmentată între grupuri puternic polarizate care se angajează în confruntări „conflictuale și violente”. În esență – subliniază CTI – lipsește acel „dialog social” care construiește consensul de jos în sus, bazat pe „legături de solidaritate”.

Valorificarea umană și căutarea unui echilibru între tehnologie și umanitate

Revoluția informațională schimbă, de asemenea, modul în care percepem cunoașterea, al cărei orizont ar putea fi redus doar la ceea ce AI poate prelucra. Prin urmare, principiile filozofiei, teologiei sau eticii ar putea fi considerate chestiuni subiective sau chestiuni de „gust” personal. Același lucru s-ar putea întâmpla și cu corporalitatea: dacă, pe de o parte, progresul biotehnologiei pentru sănătatea și bunăstarea diferitelor populații este apreciabil, pe de altă parte, documentul avertizează împotriva răspândirii „cultului trupului”, în special în Occident, unde este primordială căutarea „siluetei perfecte, mereu în formă, tânără și frumoasă”. Îmbunătățirea umană este la fel de riscantă: în sine, se referă la toate tehnologiile biomedicale, genetice, farmacologice și cibernetice menite să îmbunătățească capacitățile umane. Dar dacă acest concept este înțeles „fără limite și prudență”, atunci o reflecție asupra necesității unui echilibru între „posibilul tehnic și sensibilul uman” este urgent necesară.

Relația dintre tehnologia digitală și religie: lumini și umbre

Relația dintre tehnologia digitală și religie este, de asemenea, analizată pe larg. Și în acest domeniu, există atât aspecte pozitive – cum ar fi facilitarea accesului la cunoștințe și informații – cât și negative. Printre acestea se numără crearea pe internet a „unei gigantice «piețe religioase» care oferă o alegere à la carte în funcție de interesele individuale” sau chiar a unui anumit stil de comunicare creștin utilizat pe rețelele sociale pentru „a alimenta controversele și chiar a distruge buna reputație a altora”. În plus, în această „metamorfoză a credinței”, tehnologia însăși ajunge să servească drept „ghid spiritual și mediator al sacrului”, care, în cazuri extreme, include „binecuvântări și exorcisme virtuale și spiritism digital”. De asemenea, nu lipsesc formele de „neo-gnosticism” care, în numele unei umanități libere de orice limite, comunitate și istorie, văd religia doar ca pe un obstacol în calea cercetării și progresului.

Cultura anamnezei și amnezia culturii

Al doilea capitol al documentului se concentrează asupra vocației integrale: experiența umană trebuie să fie considerată în cadrul categoriilor concrete de timp, spațiu și relație. Astăzi, explică CTI, sensul istoriei s-a pierdut, totul este redus la un „prezent de sine stătător”, iar „cultura anamnezei” a făcut loc „amneziei culturale”. Nu mai există tradiții trăite, ci mai degrabă date prelucrate care pot fi readuse în atenție oricând de pe un computer. Tehnologia face ca totul să fie contemporan, dar „un prezent care nu mai cunoaște un trecut nu are viitor” și nici speranță. Aceasta poate duce la „forme de revizionism și negare”, precum și la „culturi false” (ale risipei, zidurilor, izolării) sau la „populism”. Față de toate acestea, Evanghelia se prezintă drept „contraculturală” din două motive: pentru că valorizează și promovează toate dimensiunile autentic umane și pentru că, în „accelerația orizontală” pe care o cunoaște istoria, Cuvântul oferă sens, și anume Isus Cristos, punctul de întâlnire între timpul uman și eternitatea lui Dumnezeu.

Fenomenul „epocii urbane”

Reflecția asupra spațiului este la fel de amplă, mai ales în fața fenomenului „erei urbane” sau a formării regiunilor metropolitane care unesc centre și periferii în spații imense, nu fără provocări, cum ar fi lipsa serviciilor esențiale. În plus, cultura globală și ușurința mobilității fac din oameni „cetățeni ai lumii”, dar și „nomazi”, rătăcind în non-locuri anonime și uniforme, precum aeroporturile și centrele comerciale. „Astfel, se pierde figura pelerinului”, subliniază documentul: adică a celor care, fără a-și pierde legătura cu patria, pornesc să răspundă chemării lui Dumnezeu.

Sursa: Vatican News, ediția engleză