Pr. Petru Ciobanu: Cele șapte dureri și cele șapte bucurii ale sfântului Iosif
19.03.2026, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Cele șapte dureri și cele șapte bucurii ale sfântului Iosif, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Rugăciuni creștine”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.
Sfântul apostol Petru le scria creștinilor din timpul său și ni se adresează și nouă, punând în legătură bucuria și durerea: „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. Pentru aceasta vă bucurați, deși acum, pentru puțin timp, trebuie să vă întristați de felurite încercări, pentru ca valoarea credinței voastre, mai prețioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie și cinste la arătarea lui Isus Cristos” (1Pt 1,5-7).
Sfânta Scriptură nu ne spune multe despre sfântul Iosif, însă acele pasaje în care este amintit constituie dovada că, deși a avut parte de dureri, Dumnezeu l-a mângâiat, făcându-l părtaș la bucuria cerească, al cărei izvor este Pruncul de care el s-a îngrijit „cu iubire de tată”, dând astfel dovadă și valorificând credința, speranța și iubirea, motiv pentru care este lăudat, glorificat și cinstit. Tocmai pentru că își au fundamentul ultim în textele Sfintei Scripturi, venerată, la fel ca și trupul Domnului, dintotdeauna de Biserică (cf. DV 21), durerile și bucuriile sfântului Iosif au fost aprobate de Mireasa lui Cristos sub forma unei devoțiuni populare care s-a răspândit rapid sub denumirea de Cele șapte dureri și cele șapte bucurii ale sfântului Iosif.
Dar unde se află izvorul acestei devoțiuni? Fratele Giovanni da Fano (1469-1539), unul dintre promotorii reformei care a dat naștere unei noi ramuri franciscane, cea a capucinilor, povestește că un călugăr demn de încredere i-a povestit că doi frați observanți se îndreptau pe o navă spre Flandra, la bordul căreia se aflau vreo trei sute de persoane și care timp de opt zile a trebuit să înfrunte o furtună puternică. Nava s-a scufundat, iar unul dintre frați, mare predicator și cinstitor al sfântului Iosif, împreună cu însoțitorul său s-au trezit în mijlocul mării, pe o bârnă, rugându-se cu mare credință sfântului Iosif. A treia zi le-a apărut un tânăr foarte frumos, care, zâmbindu-le, le-a spus: „Dumnezeu vă ajută, nu vă îndoiți!” Odată spuse aceste cuvinte, toți trei s-au trezit pe pământ uscat. Atunci cei doi călugări au îngenuncheat și, cu multă evlavie, i-au mulțumit tânărului, după care predicatorul l-a întrebat: „O, tinere preanobil, pentru iubirea lui Dumnezeu, spune-ne: Cine ești?” El le-a răspuns: „Eu sunt sfântul Iosif, soțul preavrednic al fericitei Maici a lui Dumnezeu, în care v-ați pus speranța. De aceea, am fost trimis de preabunul Domn să vă salvez”.
După ce le-a spus că a fost trimis de Dumnezeu ca să-i salveze, sfântul Iosif a continuat: „Să știți că dacă nu se întâmpla aceasta [să fiu trimis – n.n.], v-ați fi scufundat împreună cu ceilalți. Însă am înduplecat nemărginita îndurare divină, pentru ca orice persoană care va spune în fiecare zi, timp de un an, șapte Tatăl nostru și șapte Ave Maria pentru cele șapte dureri pe care le-am avut în lume, să obțină de la Dumnezeu orice har, numai să fie drept”. Or, cum spunea fratele Giovanni, unul dintre cei doi călugări era un mare cinstitor al sfântului, Iosif însuși fiind cel care le-a indicat fraților cele șapte dureri ale sale. Cu timpul, acestor șapte dureri le-au fost adăugate șapte bucurii.
Luată la scara întregii Biserici, am putea spune că promisiunea făcută celor doi călugări se referă la noi toți, cei care, asemenea unor pietre vii (cf. 1Pt 2,5), formăm Trupul mistic al lui Cristos, Biserica, cea care-l venerează pe acest mare sfânt drept patron și ocrotitor ceresc și spre care ne îndeamnă să ne îndreptăm privirile și rugăciunea. Au făcut-o și pontifii romani, care nu au pierdut nicio ocazie pentru a preamări virtuțile sfântului Iosif, oferindu-l drept model în urmarea lui Cristos. Să vedem mai întâi câteva dintre intervențiile pontifilor romani, după care, având drept punct de referință textele Sfintei Scripturi și urcând împreună cu Iosif șapte trepte, să ne apropiem tot mai mult de tronul Treimii, izvorul vieții noastre. (Pr. dr. Petru Ciobanu)
