Episcopii spanioli: Nu putem sta pur și simplu cu mâinile în sân
11.05.2026, Madrid (Catholica) - Cu doar câteva săptămâni înainte de vizita apostolică a Papei Leon al XIV-lea în Spania, Conferința Episcopală din această țară a publicat un document care stabilește șapte priorități pastorale pentru perioada 2026-2030, în care aceștia își asumă o provocare ambițioasă: „Nu putem sta pur și simplu cu mâinile în sân și să privim cum se scufundă corabia”. Documentul, intitulat „Pornind la drum”, a fost aprobat în cadrul adunării plenare din noiembrie 2025, dar a fost publicat abia după reuniunea Conferinței din aprilie. În urma unui exercițiu de „conversație în Duhul” – aceeași metodă folosită în timpul Sinodului privind sinodalitatea – prelații spanioli au stabilit următoarele șapte obiective pastorale prioritare:
1. Proclamarea Evangheliei și inițierea în viața creștină
Prelații au observat că „în Spania, epoca – ferm stabilită de secole – în care spuneam: «Sunt catolic pentru că m-am născut în Spania», a trecut. Nu mai putem considera convertirea creștină ca fiind ceva de la sine înțeles.” În consecință, catehumenatul este o realitate indispensabilă în Dieceze, servind la asigurarea creșterii continue a experiențelor de impact după proclamarea inițială a Evangheliei. „Astăzi, inițierea creștină, împreună cu crearea de comunități care însoțesc indivizii în acest proces și îi primesc pe cei nou-inițiați, constituie o prioritate fundamentală”, au afirmat ei. Episcopii au subliniat în continuare că „în societatea spaniolă secularizată, provocarea Bisericii nu este atât ateismul, cât foamea de Dumnezeu, care se manifestă în moduri foarte diverse”, astfel încât toate acțiunile pastorale „ar trebui să-și evalueze impactul asupra proclamării inițiale”.
2. Celebrarea duminicii
La provocarea inițierii creștine se adaugă „o altă mare provocare a vieții ecleziale: sărbătorirea Zilei Domnului” – adică participarea la Liturghia duminicală, care, așa cum au subliniat prelații, „nu este un simplu act de devoțiune privată sau de îndeplinire a unei obligații, ci mai degrabă experiența de a fi o adunare a celor chemați – cei care, chemați de Cuvânt, sunt adunați împreună ca un popor care ia forma Trupului lui Cristos, pentru a fi trimiși în misiune”. În Spania, doar aproximativ 8 milioane din cei 45 de milioane de locuitori ai țării participă regulat la Liturghia duminicală.
3. O Biserică cu mai puțini credincioși, dar cu multe parohii
A treia preocupare pastorală a Episcopilor decurge din constatarea că Biserica Catolică din Spania are peste 22.000 de parohii distribuite în peste 11.000 de municipalități și entități locale mai mici, multe dintre acestea având mai puțin de 100 de locuitori. Această distribuție relevă „o mare asimetrie”. Așa cum au exprimat cu îngrijorare prelații, „multe cristelnițe «nu conțin apă» – adică nu există o comunitate creștină care, sub acțiunea Duhului, să aibă capacitatea de a naște noi creștini”. Pe de altă parte, în zonele cu populație mai numeroasă, comunitatea parohială „are o conștiință foarte slabă a responsabilității pe care o implică cristelnița”. Dincolo de structura parohială diecezană, Spania găzduiește 1.400 de mănăstiri și Sanctuare, precum și sute de biserici neparohiale în care se celebrează Euharistia duminicală, instituții care se află de obicei în grija comunităților religioase.
4. Promovarea comunităților formative
Având în vedere că „nimeni nu a putut niciodată să fie creștin singur”, prelații consideră necesar să „oferim o față comunitară vizibilă” și să încurajăm crearea de comunități „în care să se poată trăi formarea integrală a inimii”. Episcopii au recunoscut că, în ciuda experiențelor de proclamare inițială, „uneori există dificultatea de a transforma emoția în virtute”, așa cum se menționează în documentul recent publicat „Cor ad cor loquitur„ („Inima vorbește inimii”). În acest sens, ei consideră integrarea imigranților catolici o „mare oportunitate de a revigora și reînnoi” comunitățile.
5. Trăirea credinței într-o societate pluralistă
Prelații spanioli și-au concentrat atenția asupra realității sociale pluraliste în care coexistă „oameni de origini etnice diverse, cu viziuni ideologice, etice și religioase diferite” – și nu întotdeauna „într-un spirit adecvat de conviețuire, ci mai degrabă ajungând la confruntare”. Având în vedere că „harta religioasă a Spaniei se schimbă” și că există „din ce în ce mai mulți adepți ai altor religii care nu provin «din străinătate»”, acest lucru reprezintă „o nouă provocare pentru Biserică, ce trebuie să stabilească anumite canale de conviețuire bazate pe respect reciproc și pe dreptul fundamental la libertatea religioasă”.
6. Primirea, protejarea, promovarea și integrarea migranților
Conferința Episcopală ia în considerare, de asemenea, necesitatea de a aborda realitatea migrației în creștere, într-un dublu sens. „Catolicii trebuie integrați în comunitatea creștină”; prin urmare, Conferința Episcopală a făcut apel la un efort de a-i primi, „oferindu-le posibilitatea unui spațiu propriu care să nu rupă comuniunea cu întregul”. În ceea ce privește persoanele de alte credințe, prelații au subliniat „oportunitatea dialogului interreligios și a colaborării în slujba binelui comun”, recunoscând totodată că aceasta constituie „o provocare pentru catolici, care trebuie formați pentru a se angaja într-un dialog bazat pe respect reciproc”.
7. A aduce iubirea inimii lui Cristos în lume
Dincolo de aspectele specifice contextului spaniol, prelații, în ultimele lor îndrumări pastorale, urmăresc să facă iubirea lui Dumnezeu prezentă dincolo de limitele Bisericii: „Este esențial să practicăm caritatea politică în școli, în cartiere, în spitale și în relațiile noastre reciproce – promovând o prezență, acolo unde este posibil, în cadrul politicii instituționale, al vieții partidelor politice sau al altor canale de acțiune instituțională”. În sfera caritabilă, Episcopii au avertizat, de asemenea, că „riscăm ca organizațiile noastre – atât de dependente de statul social, de reglementările sale și de subvențiile sale pentru sectorul terțiar – să ofere noutatea iubirii creștine într-un mod slab și să fie ușor confundate cu ONG-urile. Același lucru s-ar putea întâmpla și în instituțiile noastre de învățământ sau în mass-media.”
