Pr. Wilhelm Dancă: Fascinația sacrului, ediția a II-a, revizuită și adăugită

15.05.2026, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea „Fascinația sacrului. De la Mircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea”, ediția a II-a, revizuită și adăugită, scrisă de pr. dr. Wilhelm Dancă. Cartea apare în colecția „Tratate de filosofie”, în formatul 14×20, are 598 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 50 lei.

Promulgată la încheierea Conciliului Vatican II, în data de 7 decembrie 1965, constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, insistă, între altele, asupra acelor „îndatoriri mai urgente pe care le au creștinii în privința culturii”. Constatând și anticipând deriva tot mai pronunțată a unei culturi secularizate, golite de sacru, Părinții conciliari solicitau insistent redescoperirea armoniei dintre cultură și creștinism, fapt ce trebuie precedat printr-o educație a omului în vederea unei culturi integrale, adică a unei culturi în care să fie apărată și susținută integralitatea persoanei umane, în care strălucesc valorile de inteligență, voință, conștiință și fraternitate, valori care își au în totalitate temeiul în Dumnezeu Creatorul și care au fost însănătoșite și înălțate în chip minunat în Cristos.

Din păcate, prea puțini au fost cei care, în contextul culturii românești post-conciliare, au recepționat și pus în aplicare mesajul apostolic. Cu excepția unor personalități ca Nicolae Steinhardt, Anton Dumitriu sau Mircea Eliade, ne-au lipsit gânditorii pentru care armonia dintre cultură și creștinism ar fi fost orizontul în care sau dezvoltat concepțiile lor. Prizonieri ai ideologiei marxist-leniniste, am asistat neputincioși la evacuarea sacrului din inima culturii, a învățământului, a vieților noastre tăcute, evenimente cu consecințe extrem de grave. După revoluția din decembrie 1989, lucrurile nu s-au schimbat prea mult: ateismul oficial a fost înlocuit de alte fenomene, la fel de nocive, cum ar fi secularizarea specifică relativismului (post)modern sau fundamentalismul religios. Și totuși, au apărut și semne dătătoare de speranță. O generație de gânditori cărora credința creștină nu le este străină, din rândul cărora s-au remarcat autori precum Teodor Baconsky, Horia- Roman Patapievici sau Cristian Bădiliță, se străduiește să redescopere acea cultură integrală, aflată în slujba splendorii Adevărului veșnic.

Neîndoielnic, între exponenții acestei generații se înscrie și pr. Wilhelm Dancă. Cu vigoare și entuziasm, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași ne arată care anume sunt căile regale ale științei sacre aflate într-un dialog benefic cu valorile culturii. Așa ar putea fi explicat titlul lucrării de față, pe care o prefațăm cu emoție și bucurie, titlu în care se întâlnesc doi dintre cei mai iluștri reprezentanți ai culturii secolului XX: Mircea Eliade – corifeu al culturii seculare, deschisă valorilor sacrului – și papa Ioan Paul al II-lea – slujitor desăvârșit al valorilor culturii sacre, deschisă valorilor seculare. Ucenic fidel al „maeștrilor” amintiți, a căror operă și activitate o prezintă în pagini dense, erudite fără a fi aride, părintele Wilhelm Dancă ne înfățișează o perspectivă în care armonia dintre credință și cultură e o exigență deplin asumată. Abordând teme de mare actualitate, proprii unor domenii ca bioetica, ecumenismul contemporan, semiotica, filozofia și istoria religiilor, mass-media, filozofia tomistă sau teologia fundamentală, părintele Dancă pune cele mai arzătoare întrebări, căutând răspunsuri pe care le exprimă într-un limbaj viu, accesibil.

Atenuând tonul și stilul expunerii savante, prin includerea unor relatări despre întâlniri admirabile (cu personalități precum Papa Ioan Paul al II-lea și Cardinalul Basil Hume), sau prin abordarea unor autori (François Mauriac, F. M. Dostoievski) care și-au exprimat credința în limbajul literaturii, W. Dancă ne oferă prilejul să regândim acele lucruri cu adevărat importante pentru viața noastră de azi și de mâine. Mai mult decât o simplă operă de erudiție, Fascinația sacrului. De la Mircea Eliade la papa Ioan Paul al II-lea este o lucrare în care problemele culturii „recente” sunt înfruntate cu propriile ei arme, din perspectiva umanismului dezvoltat de autori precum Augustin, Grigore de Nyssa sau Toma de Aquino. Parcurgând-o, vom desprinde din paginile ei acea cultură integrală solicitată de Conciliul Vatican II din, prag al speranței dincolo de care se află civilizația iubirii mărturisite de Papa Ioan Paul al II-lea. (Robert Lazu)