Exerciții spirituale pentru preoții: Primatul sfințeniei la Sf. John Henry Newman
10.06.2026, Oradea (Catholica) - Cu binecuvântarea Preasfinției Sale Virgil Bercea și prin implicarea Vicariatului pentru Preoți, în perioada 9-12 iunie 2026 se desfășoară, la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea, exercițiile spirituale pentru preoții Eparhiei Greco-Catolice de Oradea. La această ediție participă peste o sută de preoți, iar meditațiile sunt susținute de părintele prof. dr. Wilhelm Dancă, vicepreședinte al Academiei Române. Seria de conferințe pe care predicatorul le susține, intitulată „Primatul sfințeniei la Sfântul John Henry Newman”, propune o aprofundare a vieții și spiritualității sacerdotale, abordând teme precum rolul conștiinței, importanța rugăciunii, devoțiunea față de Sfânta Fecioară Maria și căutarea adevărului prin dialogul dintre credință și rațiune.
Alegerea acestei teme capătă o semnificație aparte în contextul actual al Bisericii, având în vedere că Sfântul John Henry Newman, beatificat în 2010 de Papa Benedict al XVI-lea și canonizat în 2019 de Papa Francisc, a fost proclamat Doctor al Bisericii și numit co-patron al misiunii educative a Bisericii, alături de Sfântul Toma de Aquino, în cadrul Jubileului Lumii Educației din anul 2025. Această recunoaștere confirmă actualitatea gândirii sale și contribuția sa excepțională la dialogul dintre credință, cultură și educație. Deschiderea exercițiilor spirituale a avut loc luni, 9 iunie a.c., când pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general, a adresat un cuvânt de bun venit participanților, subliniind importanța acestor zile de reculegere spirituală, lăsând deoparte grijile și responsabilitățile cotidiene, pentru a face loc rugăciunii, reflecției și ascultării Cuvântului lui Dumnezeu.
În prima sa conferință, pr. prof. dr. Wilhelm Dancă a prezentat personalitatea Sf. John Henry Newman, pe care l-a descris drept una dintre cele mai luminoase figuri ale culturii europene din secolul al XIX-lea. Vorbind din propria experiență intelectuală și spirituală, conferențiarul a mărturisit că a descoperit în opera lui Newman răspunsul la dorința sa de a găsi o modalitate de a explica credința oamenilor formați intelectual – medici, ingineri, profesori, oameni de cultură – fără a diminua profunzimea adevărurilor revelate. „Am fost hotărât pentru toată viața să găsesc un mod de a explica credința – de a o face accesibilă oamenilor cu pregătire superioară: ingineri, medici, oameni ai culturii. Acesta era visul meu. Ei bine, în opera lui John Henry Newman am găsit tocmai acest lucru, realizat într-o manieră sistematică și profundă”, a mărturisit pr. Dancă. Newman a reușit să îmbine rigoarea rațiunii cu bogăția credinței, oferind generațiilor următoare un model de dialog autentic între gândire și revelație. Totodată, acesta era convins că „este nevoie de o elită teologică, spirituală și creștină, care să deschidă drumul, după care să urmeze și ceilalți”.
Pr. Dancă a evidențiat parcursul biografic al teologului englez, de la copilăria și formarea sa intelectuală la Oxford, până la maturizarea unei conștiințe care avea să îl conducă spre Biserica Catolică. Născut la Londra în anul 1801, Newman a beneficiat de o educație aleasă și a devenit una dintre figurile marcante ale mediului academic oxfordian. În același timp, experiențele personale, crizele spirituale și studiul aprofundat al istoriei Bisericii au contribuit la transformarea sa interioară și la căutarea sinceră a adevărului. Conferențiarul și-a exprimat convingerea că „John Henry Newman este una dintre cele mai mari personalități ale culturii europene din secolul al XIX-lea”, admirată de marii teologi ai secolului al XX-lea pentru intuițiile sale privind transmiterea credinței și dialogul dintre credință și cultură.
Un moment important al conferinței l-a constituit prezentarea călătoriei lui Newman în Europa Meridională, în anul 1832, când contactul cu Roma și cu moștenirea apostolică a Bisericii a lăsat urme adânci în sufletul său. Deși privea încă cu reticență anumite practici ale catolicismului, experiența întâlnirii cu locurile martirilor și ale apostolilor a deschis în inima sa întrebări decisive. Evocând această etapă din viața viitorului Cardinal, pr. Dancă a amintit că Newman considera Roma „domiciliul adevărat al religiei”, locul unde au triumfat martirii și unde se găsesc mormintele apostolilor. Ajuns în Sicilia, Newman s-a îmbolnăvit grav, iar experiența suferinței avea să marcheze profund evoluția sa spirituală. Evocând acest episod, pr. Dancă a amintit cuvintele notate de viitorul Cardinal în jurnalul său: „Nu voi muri, pentru că nu am păcătuit niciodată împotriva Luminii Conștiinței”. Pentru Newman, conștiința avea să devină unul dintre locurile privilegiate ale întâlnirii omului cu Dumnezeu și una dintre temele centrale ale reflecției sale teologice. Convins că Providența îi pregătea un drum aparte, acesta nota în aceeași perioadă: „Am o lucrare de făcut în Anglia”.
Conferențiarul a prezentat apoi rolul determinant al Mișcării de la Oxford, inițiată de Newman și de colaboratorii săi, în încercarea de reînnoire spirituală a Bisericii Anglicane. În centrul preocupărilor sale se afla raportul dintre credință și rațiune, două realități pe care Newman le considera complementare și indispensabile căutării adevărului. În această perspectivă, pr. Wilhelm Dancă a amintit că celebra imagine a credinței și rațiunii ca „două aripi” ale spiritului uman, consacrată ulterior de enciclica Fides et Ratio, își găsește una dintre sursele importante în gândirea Cardinalului englez. „Credința și rațiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman se înalță spre contemplarea adevărului absolut”, a subliniat conferențiarul, arătând că Newman era convins că nici credința și nici rațiunea nu trebuie limitate în căutarea adevărului.
Drumul spre convertirea sa la catolicism a fost marcat de profunde frământări interioare și de o neobosită căutare a adevărului. Studiind dezvoltarea doctrinei creștine, Newman a înțeles că adevărurile credinței sunt prezente încă din germene în Sfânta Scriptură și sunt aprofundate și explicate de Biserică de-a lungul veacurilor. Această reflecție a fost sintetizată în celebra sa lucrare Dezvoltarea doctrinei creștine, care a precedat primirea sa în Biserica Catolică, la 9 octombrie 1845. După convertire, a continuat studiile la Roma, fiind hirotonit preot catolic în anul 1847.
O atenție specială a fost acordată și spiritualității Sf. Filip Neri, pe care Newman l-a ales drept model de viață sacerdotală. Bucuria, libertatea interioară și accentul pus asupra aspectelor pozitive ale credinței au devenit repere ale activității sale pastorale și intelectuale. Evocând această alegere, pr. Dancă a amintit că Newman s-a îndrăgostit de spiritualitatea oratoriană tocmai pentru că descoperise în ea „libertate, bucurie și accentuarea permanentă a aspectelor pozitive ale creștinismului”, mărturisind: „Aceasta este direcția pe care vreau să o urmez și eu”. Totodată, părintele Dancă a prezentat contribuția lui Newman la dezvoltarea educației catolice, evocând proiectul Universității Catolice din Dublin și celebra sa lucrare Ideea de Universitate, în care susține libertatea cercetării, dialogul dintre credință și cultură și căutarea neobosită a adevărului. Participanții au fost invitați să descopere în figura Sfântului John Henry Newman exemplul unei conștiințe care a căutat adevărul fără compromisuri și a unei minți care a refuzat să opună credința rațiunii, ci le-a unit într-o sinteză armonioasă și fecundă pentru întreaga cultură europeană.
Cea de-a doua zi a exercițiilor spirituale, 10 iunie a.c., a început cu celebrarea Sfintei Liturghii în Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului”, celebrată de pr. vicar Antoniu Chifor împreună cu preoții participanți. În atmosfera de rugăciune și comuniune care caracterizează aceste zile de reculegere, participanții au încredințat Domnului slujirea lor sacerdotală și intențiile comunităților pe care le păstoresc. În cadrul celebrării euharistice, pr. Wilhelm Dancă a rostit cuvântul de învățătură, pornind de la lecturile biblice ale zilei și de la exemplul credinței lui Avram, prezentat de Sfântul Apostol Pavel în Scrisoarea către Romani (Rom 4,13-25). Predicatorul a reflectat asupra voinței lui Dumnezeu și asupra responsabilității celor chemați să slujească altarul, subliniind că adevăratul ucenic al lui Cristos este cel care împlinește voința Tatălui nu doar prin cuvinte, ci prin întreaga sa viață.
Adresându-se în mod special preoților, părintele profesor a explicat distincția dintre opus operatum și opus operandi, arătând că eficacitatea Sacramentelor își are izvorul în lucrarea lui Cristos însuși, care acționează prin Biserică. Totodată, această realitate nu diminuează responsabilitatea personală a slujitorului de a celebra cu evlavie, pregătire și autentică participare interioară. Sacramentele nu pot fi reduse la gesturi repetitive sau la împlinirea formală a unor obligații, ci cer implicarea întregii persoane în misterul pe care îl celebrează. În acest context, predicatorul a atras atenția că „nu poți să celebrezi în mod mecanic sau repetitiv, fără suflet și fără implicare, în prezența reală a lui Cristos cu patima, suferința și iubirea Sa de oameni”.
Un alt punct important al reflecției a fost atenționarea asupra păcatelor de omisiune și asupra riscului de a minimaliza importanța unei celebrări bine pregătite. Pr. Dancă a amintit că fiecare suflet are o valoare infinită înaintea lui Dumnezeu și că orice efort pastoral merită depus chiar și pentru o singură persoană. „Merită orice efort pentru un singur suflet. Se câștigă, într-un anume sens, lumea întreagă pentru o singură persoană”, a afirmat predicatorul. Din acest motiv, i-a îndemnat pe participanți să se pregătească pentru fiecare celebrare „ca și cum biserica ar fi plină”.
Predicatorul a vorbit și despre pericolul fideismului, înțeles ca tendința de a aștepta totul de la Dumnezeu fără implicarea propriei voințe și fără efort personal. Credința autentică presupune colaborarea omului cu harul divin, disponibilitatea de a renunța la propriile planuri și dorința de a face loc voinței lui Dumnezeu în toate aspectele vieții. Comentând cuvintele Mântuitorului – „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu” -, predicatorul a evidențiat necesitatea unei credințe care se traduce în fapte și responsabilitate. „Nu este suficient să strigi «Doamne, Doamne» sau să spui «Doamne ajută». Trebuie să faci ceva ca să primești mântuirea – trebuie să colaborezi, să renunți la ceva din tine și să-I faci mai mult loc lui Dumnezeu în viața și în planurile tale”, a subliniat acesta.
În încheiere, a arătat că rodul cel mai vizibil al împlinirii voinței lui Dumnezeu este bucuria. Inspirându-se din rugăciunea „Tatăl nostru”, acesta a subliniat că pacea, iertarea, binecuvântarea și prezența lui Dumnezeu în viața omului se transformă într-o bucurie profundă și durabilă, capabilă să lumineze chiar și cele mai dificile împrejurări. „Credința nu este o povară, ci o eliberare”, a afirmat pr. Dancă, adăugând că omul care rămâne în orizontul voinței lui Dumnezeu „are sufletul plin de bucurie – și se vede pe fața lui”. Totodată, acesta a mărturisit: „Îmi plac credincioșii care pleacă din biserică cu sufletul ușor, cu fața senină, cu un zâmbet pe buze – chiar dacă au pe umeri griji și poveri”. Credința nu este o constrângere, ci calea spre o bucurie pe care lumea nu o poate oferi.
Exercițiile spirituale continuă până pe de 12 iunie, oferind preoților participanți un timp privilegiat de rugăciune, reflecție și reînnoire interioară, sub semnul exemplului luminos al Sf. John Henry Newman și al chemării universale la sfințenie. Accesul este liber și pentru credincioșii din Oradea sau împrejurimi care doresc să își hrănească sufletul cu meditațiile susținute de pr. prof. dr. acad. Wilhelm Dancă. (Biroul de presă EGCO, Mihaela Caba-Madarasi)
