Cardinalul Grech: Sinodul este un semn al ascultării pline de blândețe
27.06.2026, Vatican (Catholica) - Măreția ascultării rezidă în modestia ei – în smerenia dialogului, în contrast cu o geopolitică ce este obișnuită, aproape resemnată, cu războiul și coerciția economică. Aceasta este învățătura pe care Sinodul a oferit-o și continuă să o ofere Bisericii, intrând acum într-o fază de punere în aplicare ce nu vizează doar aplicarea deciziilor, ci și permiterea maturizării în viața comunităților a perspectivelor dobândite de-a lungul călătoriei. La rândul lor, aceste comunități sunt chemate să facă un pas mai departe, extinzând dialogul și angajându-se în relații cu Bisericile din întreaga lume. Cardinalul Mario Grech, secretarul general al Sinodului, a împărtășit aceste reflecții în introducerea sa la cea de-a patra sesiune a Consistoriului extraordinar, care a avut loc în această după-amiază, 27 iunie 2026.
Așteptări privind Sinodul
În discursul său, Cardinalul maltez a reamintit că, atunci când Sinodul despre sinodalitate a început în 2021, „puțini și-ar fi imaginat amploarea implicării pe care o va genera”. Diferite realități din cadrul Bisericii au participat, în unele cazuri pentru prima dată, la „momente de ascultare și discernământ eclezial”, urmând căi diferite, confruntându-se cu oboseală și împotrivire, dar recunoscând în mod universal dorința de „a merge împreună, valorificând darurile și responsabilitatea tuturor”.
Faza de implementare
Experiența sinodală, a continuat Cardinalul Grech, a fost susținută în mod semnificativ de metoda conversației în Duhul Sfânt. Această conștientizare s-a maturizat și a ajutat la înțelegerea „diferenței substanțiale dintre conversația spirituală tematică și o conversație în Duhul – adică, în cadrul comunicării și al dăruirii reciproce a Domnului Înviat între noi, ca lucrare a Duhului”. Faza de implementare, aflată acum în desfășurare, va permite Bisericilor să facă schimb de daruri și experiențe, extinzând „sentimentul de apartenență la unicul Popor al lui Dumnezeu”. Acesta nu este însă un proces imediat, întrucât fiecare cultură primește și interpretează perspectivele care au apărut în conformitate cu propriile sale ritmuri și moduri – „în culturi, instituții, practici pastorale și relații ecleziale”.
Extinderea dialogului
Pentru a însoți acest proces, Secretariatul General al Sinodului a trasat un parcurs care duce la Adunarea eclezială programată pentru octombrie 2028. Scopul este de a transpune progresiv în viața comunităților perspectivele dezvoltate pe parcursul călătoriei sinodale, favorizând în același timp un schimb din ce în ce mai intens între realități îndepărtate din punct de vedere geografic și cultural. În acest proces, a subliniat Cardinalul, slujirea Episcopului rămâne fundamentală în promovarea participării întregului Popor al lui Dumnezeu. Alături de el lucrează echipe sinodale, organisme participative, slujitori hirotoniți, persoane consacrate, asociații, mișcări, instituții de învățământ, familii, tineri și comunități locale.
Cele patru verbe ale parcursului
Procesul de implementare este structurat în mai multe etape, marcate de patru verbe. În primul rând, „a-și aminti”, ajutând comunitățile să trăiască „o dinamică a schimbului între Biserici care hrănește comuniunea și susține misiunea”, nu prin repetarea fazei inițiale de ascultare, ci prin primirea a ceea ce a reieșit deja. Apoi „a interpreta”, pentru a desluși dinamica și tensiunile comune; „a orienta”, deschizând Biserica către noi perspective; și, în final, „a celebra”, readucând parcursul întreprins la țelul unității.
Legătura dintre Sinod și Consistoriu
Potrivit Cardinalului Grech, punctul de legătură dintre experiența Consistoriului și parcursul sinodal constă în faptul că adunarea Cardinalilor nu are loc „în afara unei spiritualități ecleziale maturizate, amplu sinodală”. Prezența Duhului Sfânt revelează astfel „două dimensiuni operative ale aceleiași comuniuni”: pe de o parte Consistoriul, chemat să fie o „amintire vie a comuniunii colegiale pe care Învățătorul a dăruit-o primilor Săi discipoli ca stil relațional de guvernare”; pe de altă parte, adunările sinodale, amintirea vie a acelei comuniuni fraterne și teologice care face ca fiecare Biserică locală „să participe sacramental la darul mântuirii”, chemată acum la un discernământ și o mărturie reînnoite.
A asculta și a discerne împreună
Cardinalul a încheiat adresându-se direct colegilor săi Cardinali. Unii conduc Biserici locale chemate să trăiască această fază de punere în practică, în timp ce alții slujesc Biserica universală prin intermediul Dicasterelor Curiei Romane. Toți, însă, împărtășesc „responsabilitatea de a păzi comuniunea eclezială și de a susține misiunea Bisericii”. De aceea, contribuția Colegiului Cardinalilor la faza de punere în aplicare a Sinodului va fi „deosebit de importantă”. Într-o lume marcată de transformări profunde și de provocări din ce în ce mai complexe, sinodalitatea apare astfel ca o „resursă misionară”, capabilă să ajute comunitatea eclezială să asculte întrebările umanității și să discearnă împreună pașii care trebuie făcuți.
