Opiniile predicatorului, după exerciţiile spirituale ţinute Papei (II)

24.03.2004, Napoli (Catholica) - Continuăm şi încheiem interviul luat de agenţia Zenit Mons. Bruno Forte, care a susţinut exerciţiile spirituale din Vatican, desfăşurate între 29 februarie şi 6 martie 2004, la care au participat Papa şi apropiaţi din Curia Romană. Textele exerciţiilor spirituale vor apărea în curând şi publicate, în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

– În discursul ţinut de Sfântul Părinte la încheierea exerciţiilor spirituale, a folosit cuvântul „pasiune” pentru a caracteriza stilul în care au fost conduse exerciţiile. De unde vine această „pasiune”?
– Vine din simplul fapt că sensul vieţii unui credincios, a unui om, a unui teolog, cum sunt eu, nu poate fi altul decât Cristos. El este cel care mi-a marcat viaţa. La începutul exerciţiilor spirituale am amintit că Sfântul Părinte vorbise cu câteva zile înainte în dialectul roman. Am citat atunci un foarte frumos proverb napoletan, care a fost apreciat imediat: „Se pò campà senza sapè perchè, ma non se pò campà senza sapè per chi” [Omul poate trăi fără să ştie de ce, dar nu poate trăi fără să ştie pentru cine.] Acesta este sensul vieţii: Cristos. De aceea, a-l urma pe Cristos, fără limite, dă sens şi frumuseţe vieţii.

Apoi, „pasiunea” vine din faptul de a fi napolitan, adică de a fi în tradiţia acestei Biserici care a dat lumii atât de mulţi sfinţi: teologi, de la Sf. Tomas de Aquino la Sf. Alfons de Liguori; de la laici precum Moscati la figuri feminine precum Sf. Maria Francesca a celor Cinci Răni, sau Volpicelli. Apartenenţa la această Biserică, ce a dat întotdeauna în decursul secolelor mărturie de mare fidelitate faţă de comuniunea cu Roma, cred că m-a ajutat să trăiesc atmosfera pasiunii pentru Evanghelie în seninătate şi simplitate.

În plus, am văzut cu ce multă simplitate şi profundă participare s-au bucurat toţi cei prezenţi de remarcile pe care le-am făcut uneori ca napolitan, şi care în final au făcut drumul mai uşor, ceea ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-a condus la esenţa Evangheliei.

– Ce ar trebui să facă cei care ar dori să citească textele pe care le-aţi susţinut în faţa Papei şi colaboratorilor apropiaţi din Curia Romană?
– Mulţi mi-au cerut să public textele. Aşa că l-am întrebat pe Sfântul Părinte, iar el mi-a spus să le public, deoarece „toţi predicatorii au făcut aceasta, şi eu am făcut-o când am predicat exerciţiile spirituale pentru Papa Paul al VI-lea”. De aceea este de aşteptat ca aceste texte să apară tipărite, în şapte limbi: italiană, spaniolă, franceză, engleză, portugheză, germană şi poloneză. Îi încredinţăm lui Dumnezeu intenţia ca cei care vor folosi acele rânduri să fie atinşi în inimă, în special pentru ca să se ajungă la scopul real al unei astfel de experienţe, adică acela de a lua din prospeţimea Evangheliei.

Şi este foarte frumos faptul că în inima Bisericii, apa vie a Evangheliei nutreşte alegerile, ne arată calea. Aceasta dă Bisericii libertatea pe care numai adevărul reuşeşte să o dea inimii, libertatea de a fi sub privirea lui Dumnezeu şi de a dori să facem numai voia sa.