Actualitatea creştină – ianuarie 2004
27.01.2004, Bucureşti (Catholica) - Ţinând cont de tema din acest an a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27), numărul pe ianuarie al revistei Actualitatea creştină a Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti cuprinde un grupaj intitulat: „Pacea este Dumnezeu, dar nu în absenţa omului; pacea este omul, dar nu în absenţa lui Dumnezeu”, semnat de Anca Mărtinaş. Grupajul prezintă teme precum: Conflictele din Orientul Mijlociu, scenariu pentru rugăciunea din acest an; Unitatea dintre creştini, ferment pentru umanitate; Convertirea inimii, premisă a păcii în lume; Demersuri ale papilor în favoarea păcii; Pacea în viziunea lui Ioan Paul al II-lea.
La rubrica Anul pastoral lună de lună, pr. Veniamin Aenăşoaei semnează articolul „Cât de sincer este Da-ul nostru dat Sfintei Liturghii?” Propunând tema „Liturghia în viaţa creştinului” pentru primele nouă luni ale anului pastoral, IPS Ioan Robu „îşi exprimă dorinţa ca amintindu-ne de momentele Sfintei Liturghii, de participarea activă la Sfânta Jertfă şi înţelegând semnele, gesturile şi simbolurile în liturghie, să ajungem să-l mărturisim cu mai mult curaj pe Cristos şi să lăsăm, generaţiilor care urmează un tezaur bogat în trăirea credinţei.”
În cadrul recent înfiinţatei rubrici Îndrumar mediatic, pr. Liviu Bălăşcuţi semnează reflecţia „Viaţa, o telenovelă?” în care răspunde la întrebările: Ce este telenovela? Cum şi când s-a născut telenovela? De ce au femeile „lipici” la telenovele? Este rău să te uiţi la telenovele? „În timp ce tu încerci să uiţi de propria-ţi poveste luând zilnic o porţie dintr-o istorie de viaţă care nu-ţi aparţine, în lumea ta se întâmplă evenimente cărora ar merita să le dai cu adevărat atenţie”. Atrăgând atenţia asupra faptului că „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din telenovelă”, părintele îndeamnă: „Nu vă risipiţi în istorii fictive, fiţi eroinele propriilor voastre poveşti de viaţă”.
Mai redăm un fragment dintr-o mărturie impresionantă primită recent de Actualitatea creştină, din America, amintirile doamnei Lucia Santa despre Mons. Vladimir Ghika, amintiri care încep într-o zi din vara anului 1949, când autoarea a devenit catolică. La biserica Sf. Vincenţiu de Paul l-a întâlnit pe Monsenior prima dată: „Monseniorul Ghika a apărut cu acea figură de patriarh, desprinsă din vechi stampe şi cu zâmbetul lui plin de bunătate, mi-a întins mâna şi mi-a spus: `Vino!` Simplu, de parcă ne-am fi cunoscut de totdeauna… În clipa când am păşit în altar o ceaţă, se pare, s-a ridicat de pe mine şi m-am simţit dintr-o dată acasă.”
