Vestitorul – decembrie 2003
30.12.2003, Oradea (Catholica) - Revista Vestitorul a Eparhiei Greco-Catolice de Oradea a ajuns la ultimul număr pe acest an. Primul articol este firesc pastorala de Crăciun a Episcopului Virgil Bercea. Numeroase materiale sunt dedicate acestei perioade: „Crăciunul – sărbătoarea familiei”, pr. Lerdeli; „Se apropie Crăciunului…”, Silvia Pantiş; „La împlinirea timpului”, Nicolae Costruţ; respectiv din suplimentul elevilor Liceului Teologic, şi din suplimentul studenţilor Institutului Teologic.
Am mai reţinut două articole ample, aflate în a doua jumătate a revistei. Primul este semnat de Otilia Bălaş şi poartă titlul „Şcoala Ardeleană”; al doilea este continuarea unui serial deschis de pr. Iosif Brazdău cu tema „Omul adevărat – Christos printre noi”, care are ca subtitlul „Şcoala de rugăciune pentru tineri”. În paginile revistei regăsim presărate diferite ştiri, din viaţa Eparhiei de Oradea sau din afara ei, precum consacrarea de Episcop la Bucureşti sau încheierea etapei informative a procesului de beatificare la Cluj.
Anul 2003, a fost declarat de revistă ca Anul Episcopului Ioan Suciu. Episcopul martir a avut în fiecare număr câte o pagină dedicată. Cităm un fragment din pagina cu scrieri de-ale sale din acest ultim număr pe 2003: „Perioada postului Bisericii este climatul cel mai potrivit pentru ca să ridicăm în verticala încordării eroicul din noi. Multe lighioane bălăcesc, îmbrâncindu-se în aluatul sufletului nostru; turme de şacali sfârtecă din carnea noastră… Şi noi privim, codindu-ne, rostogolirea zguduitoare a Sublimului dinăuntrul nostru? Pe pământul Ţării au mai rămas şi alte făpturi decât defuncţii plăcerilor şi apologeţii distracţiilor. Plăcerea e gustul smârcului cleios. Distracţia e dezgustul de suflet cu sete de pământ dogorit. Tristeţea e termometrul acestor neorânduieli.”
„`Mori ca să reînvii` e legea vieţii, spunea Goethe – Voinţa să ni se ridice cu spada hotărârii prinsă energic de prăsele, ca să ucidem cei trei dinozauri din istoria vieţii noastre. Să gâtuim plăcerea, să cadaverizăm distracţia, să exilăm tristeţea! Să izbăvim ceea ce-i autentic în noi: spiritul după asemănarea Veşnicului Spirit. În locul Plăcerii – Datoria! – În locul Distracţiei – Gândul serios! – În locul Tristeţii – Bucuria creatoare!”
