Isus vine pentru a rămâne mereu cu noi

17.12.2003, Vatican (Catholica) - „Un Advent de speranţă” a fost tema catehezei de astăzi a Papei Ioan Paul al II-lea, ultima Audienţă Generală din acest an, care a avut loc în Aula Paul al VI-lea. Adresându-se celor 10.000 de credincioşi prezenţi, Suveranul Pontif a spus: „Adventul păstrează vie aşteptarea lui Cristos, care va veni să ne viziteze cu mântuirea sa, realizând pe deplin Împărăţia sa de dreptate şi de pace. Amintirea anuală a naşterii lui Mesia la Betleem reînnoieşte în inima credincioşilor siguranţa că Dumnezeu îşi menţine făgăduinţele. De aceea, Adventul este o proclamare puternică a speranţei, care atinge în profunzime speranţa noastră personală şi comunitară”.

Subliniind faptul că „fiecare om visează o lume mai dreaptă şi mai solidară, unde condiţiile de viaţă demne şi convieţuirea paşnică să facă armonioase relaţiile dintre oameni şi dintre popoare”, Sfântul Părinte a afirmat că „adesea însă, nu este aşa”. „Misterul Crăciunului, pe care îl vom retrăi peste câteva zile, ne asigură că Dumnezeu este Emanuel – Dumnezeu cu noi. De aceea nu trebuie să ne simţim niciodată singuri. El ne este aproape, s-a făcut unul dintre noi născându-se din sânul feciorelnic al Mariei. A împărtăşit pelerinajul nostru pe pământ, garantându-ne atingerea acelei bucurii şi păci la care aspirăm din adâncul fiinţei noastre”.

Papa a amintit de asemenea că Adventul „pune în lumină un al doilea element al speranţei, care priveşte într-un mod mai general semnificaţia şi valoarea existenţei. Nu rareori ne întrebăm: cine suntem, încontro mergem, ce sens are ceea ce facem pe pământ, ce ne aşteaptă după moarte? Sunt scopuri fără îndoială bune şi oneste: căutarea unei mai mari bunăstări materiale, urmarea unor scopuri sociale, ştiinţifice şi economice tot mai avansate. Dar sunt de ajuns aceste scopuri pentru a satisface aspiraţiile cele mai intime ale sufletului nostru? – s-a întrebat Suveranul Pontif. Liturgia de astăzi ne invită să ne lărgim orizontul şi să contemplăm Înţelepciunea lui Dumnezeu care se naşte de Sus”.

Un al treilea element caracteristic al speranţei creştine este – după cum a explicat Papa Ioan Paul al II-lea – faptul că Dumnezeu a luat iniţiativa pentru a veni în întâmpinarea noastră. „Făcându-se copil, Isus a asumat natura noastră şi a stabilit pentru totdeauna legământul său cu întreaga omenire”. „Sensul speranţei creştine, propus din nou de Advent, este cel al aşteptării pline de încredere, a disponibilităţii active şi a deschiderii bucuroase spre întâlnire cu Domnul. La Betleem El a venit pentru a rămâne cu noi, pentru totdeauna”, a afirmat Suveranul Pontif în încheiere.