Credinţa noastră este viaţa noastră: memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu

05.12.2003, Cluj-Napoca (Catholica) - „Casa de Editură Viaţa Creştină îşi face o datorie de onoare din a prezenta publicului larg – şi mai cu seamă fiilor încercatei Biserici Greco-Catolice – memoriile primului Cardinal român, dr. Iuliu Hossu.” Aşa începe Notă asupra ediţiei la o carte-mărturie extraordinară, a cărei prezentare are loc vineri, 5 decembrie 2003, de la ora 20, în Catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă din Cluj-Napoca: „Credinţa noastră este viaţa noastră: memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu”.

Aceste memorii se prezintă sub forma a trei caiete, primul având în original 525 de pagini, al doilea 354, iar al treilea 259. În primul caiet, Cardinalul se referă la intervalul cuprins între 1947 şi 29 octombrie 1948, data arestării sale, precum şi a întregului episcopat greco-catolic, apoi „stagiul” la vila patriarhală Dragoslavele, de lângă Câmpulung-Muscel, amenajată ca lagăr, împrejmuită cu sârmă ghimpată şi păzită de o companie de soldaţi înarmaţi. Urmează apoi şederea de 1 an şi 4 luni în perimetrul mănăstirii ortodoxe de la Căldăruşani, unde a fost „găzduit” întreg episcopatul greco-catolic împreună cu 25 de preoţi din toate eparhiile, în condiţii mai mult decât precare de alimentaţie, încălzire şi igienă, din nou cu pază militară şi sârmă ghimpată.

Al doilea caiet este dedicat perioadei dintre 25 mai 1950 şi 4 ianuarie 1955, în care toţi cei de la Căldăruşani au stat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet, „după ce Patriarhul şi-a ridicat `mâna sa protectoare` de pe episcopii rămaşi insensibili la chemările sale insistente de trecere la ortodoxie”. În al treilea caiet este cuprinsă perioada de la ieşirea din închisoarea de la Sighet până în ziua de 28 noiembrie 1961, când Episcopul a încredinţat caietele fratelui său Traian. Surghiunul în domiciliul forţat de la Căldăruşani a continuat până la moartea Cardinalului, din 28 mai 1970. Însemnările au fost realizate în perioada august-noiembrie 1961.

Tot în nota introductivă se remarcă faptul că textul redactat de Preasfinţia Sa depăşeşte nivelul unor simple memorii, al unei cronici a evenimentelor, „el reprezintă confesiunea unui mare suflet de arhiereu pentru credincioşii săi, `scumpii săi`, cum îi plăcea foarte des să îi numească”. Ceea ce îl interesa era dorinţa de a împărtăşi „din preaplinul sufletului său, care deversa ca un vulcan, lava incandescentă a unei iubiri fără seamăn. Scrisul său nu este unul `scris`, elaborat la rece, ci unul vorbit, spontan, proaspăt, ca şi cum s-ar adresa în fiecare moment unor mulţimi gata să-i soarbă din zbor cuvintele, aşa cum se întâmpla în cursul nenumăratelor sale întâlniri cu credincioşii, `îmbrăţişări reciproce`, cum le numea el. Din textul lăsat am putea chiar reconstitui inflexiunile glasului Cardinalului, atât de `auditiv` este scrisul său; auditiv şi înflăcărat, niciodată plat, expresia unui suflet care ardea când scria.”

Cartea mai este prefaţată de cuvinte scrise de PS Florentin Crihălmeanu, actualul urmaş al Cardinalului în scaunul eparhial de Cluj-Gherla; Ierom. Silvestru Augustin Prunduş, cel care s-a îngrijit de această ediţie, şi care semnează şi o postfaţă în care relatează contextul în care Episcopul dr. Iuliu Hossu a fost înălţat la rangul de Cardinal; pr. Alexandru Nicula, fost protopop al Clujului – atât pr. Alexandru cât şi Ierom. Silvestru au colaborat timp de mulţi ani cu Episcopul Hossu, şi au trăit şi ei în gulagul românesc, putând să confirme cele scrise de acesta; pr. Ioan M. Bota, care a avut fericirea să îl viziteze pe Cardinal, la Căldăruşani, în august 1969; şi pr. Ioan Vasile Botiza.