Comemorare a Monseniorului Ghika
19.11.2003, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 15 noiembrie, la biserica franceză din Bucureşti s-a celebrat o Sfântă Liturghie de comemorare a Monseniorului Vladimir Ghika, a cărui cauză de beatificare se afla în curs, la Roma, aflăm dintr-un material publicat pe situl Arhidiecezei de Bucureşti. De două ori pe an, în mai şi în noiembrie, în parohia întemeiată de prinţul martir, arestat în urmă cu 51 de ani, se comemorează cele două momente care i-au marcat ultima parte a vieţii: arestarea şi moartea în închisoarea de la Jilava.
După cum aflăm din materialul semnat de dna Fara, imagini din derularea procesului şi din timpul detenţiei, aflate în cea mai preţioasă mărturie, aceea a Monsenioriul Menges, “cap de lot” în “procesul spionilor Vaticanului”, intentat de comunişti, au fost alese pentru spaţiul omiliei, de Pr. Ioan Ciobanu, postulatorul cauzei de beatificare. După liturghie, două persoane mult iubite şi apropiate de Monseniorul Ghika, Oana Seceleanu şi Andrei Brezianu i-au evocat figura. Lor li s-a alăturat părintele greco-catolic Arieşan Gavril-Maria, călugăr la Visuia (Bistriţa Năsăud), aflat în trecere prin Bucureşti, care l-a cunoscut pe Monseniorul Ghika pe când acesta venise să viziteze un orfelinat
Oana Seceleanu a ales un fragment din mărturiile părintelui Schorung, expulzat din România în anii ’50. Din 1939, când Monseniorul Ghika a venit să slujească a fost confesorul lui. Idea pasajului propus contemplă rolul ispăşitor al suferinţei – asumat de Monseniorul Ghika – în salvarea sufletelor. Despre adevărul adânc aflat în spatele acelor evenimente zguduitoare, şi anume virtutea eroică a Monseniorului Ghika, exprimată prin faptele vieţii cotidiene, spre alinarea, întărirea şi renaşterea poporului român aflat sub stăpânirea unui regim ce urmărea dizolvarea conştiinţelor, a vorbit Andrei Brezianu, încheindu-şi discursul cu o rugăciune a Monseniorului Ghika – pe care a găsit-o recent – rugăciune adusă Preasfintei Inimi a lui Isus:… „Mărturia Iubirii nemărginite, ce baţi pentru mântuirea sufletelor. Inimă ale cărei bătăi le simt în bătaia inimii mele…”
