O viaţă dedicată unităţii Orientului şi Occidentului creştin (I)

19.11.2003, Vatican (Catholica) - Printre Cardinalii proaspăt creaţi luna trecută se numără şi renumitul iezuit pr. Thomas Spidlik, de origine cehă, profesor la Institutul Oriental Pontifical, a cărui viaţă a fost o adevărată punte între Orientul şi Occidentul creştin. Cardinalul Spidlik trăieşte şi lucrează la Centrul roman Aletti. În anii `90 a îndeplinit diferite misiuni importante în Rusia, printre care întâlnirea cu preşedintele Boris Yeltsin şi cu Patriarhul Ortodox al Moscovei Alexei al II-lea (1992). În 1995, a predicat exerciţii spirituale Papei şi Curiei Romane.

– Eminenţă, v-aţi născut în Moravia, actuala Republică Cehă, unde Sfinţii Ciril şi Metodiu şi-au desfăşurat misiunea printre slavi, într-o perioadă când Biserica nu era încă despărţită. Această apropiere geografică şi spirituală de apostolii slavi v-a influenţat vocaţia sacerdotală şi misiunea de a deveni un mediator între cultura occidentală şi cea orientală?
– Când am primit scrisoarea Sfântului Părinte care mă anunţa că am devenit Cardinal i-am mulţumit profund şi am spus cu toată sinceritatea că pentru mine, personal, acest lucru nu era atât de important întrucât, la vârsta mea, nu mai pot conduce o Dieceză. Sunt puţin mai în vârstă decât Papa. Dar i-am mulţumit foarte mult deoarece prin acest gest Biserica doreşte să recunoască validitatea spiritualităţii răsăritene de care m-am ocupat pentru atât de multă vreme. Acesta a fost şi modul în care gestul a fost interpretat în Est.

Am primit multe scrisori de felicitare de la ortodocşi care mă cunosc bine şi cu care am multe relaţii personale. Ei au înţeles că prin acest gest Biserica Romei doreşte să recunoască validitatea spiritualităţii răsăritene, care serveşte şi la unirea Europei. Odată i-am spus ministrului culturii rus că atunci când au sosit Sfinţii Ciril şi Metodiu în Roma au primit multe privilegii pe care nimeni înainte nu le-a mai primit, deoarece se spera că aceşti slavi ar putea fi o punte în Europa care era pe cale să se destrame.

Din păcate, în secolul al IX-lea Europa era deja atât de divizată încât slavii înşişi s-au rupt între creştini de rit latin şi creştini de rit bizantin. Astăzi, însă, datorită faptului că Occidentul şi Orientul sunt atât de departe unul de celălalt, întreaga Europa ar putea deveni o punte. Europa, care caută să se unească din punct de vedere economic şi politic, ar trebui să se gândească şi la unitatea spirituală. În acest sens, spiritualitatea răsăriteană este de mare importanţă. Acest lucru este recunoscut de Biserică.

– În ciuda formării dumneavoastră iezuite, viaţa şi activitatea dumneavoastră au fost mereu orientate spre Est.
– Am mers în Olanda pentru studiile mele de teologie, dar apoi a venit comunismul şi nu m-am mai putut întoarce în Cehoslovacia, aşa că am venit la Roma. Când mi-am terminat studiile în spiritualitate la Institutul Oriental Pontifical, predecesorul meu, pr. Hoser, care a înfiinţat catedra de spiritualitate răsăriteană, m-a ales ca succesor al său. Când eram acolo, m-am dedicat multor studii; multe au fost traduse în diferite limbi răsăritene. Nu de mult, de exemplu, o cărticică a mea a fost publicată în Bagdad. Era necesar să se primească permisiunea lui Saddam Hussein. Şi ortodocşii au tradus cărţi de-ale mele. Au folosit cărţile mele în şcolile de teologie. Am primit, de asemenea, titlul „honoris causa” de la câteva facultăţi ortodoxe din ţările din Est. Acum câţiva ani am vorbit cu Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei, pentru mai bine de o oră. Am vorbit numai despre spiritualitate, şi am lăsat relaţiile politice şi diplomatice deoparte.

– Eminenţă, aţi scris 140 de cărţi şi mai mult de 600 de articole. Care este cartea dumneavoastră cea mai importantă şi cea mai cunoscută?
– Cartea mea despre „Spiritualitatea Răsăriteană”, de exemplu, a fost tradusă în limba rusă şi, după trei săptămâni, 3.000 de copii erau deja vândute. Cartea mea despre „Ideea rusă” era adresată, însă, occidentalilor, deoarece ruşii îi considerau prea moderni pe autorii despre care vorbeam eu în carte, de exemplu Bulgakov şi Florenski. Am auzit că François Mitterrand a avut cartea mea, tradusă în franceză [„L`Idee Russe”] în spital pe când era deja foarte bolnav. Sper să nu fi murit din cauza ei. Papa a citit-o şi el.