Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea: pastoraţia sănătăţii
16.10.2003, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea sărbătoreşte astăzi 25 de ani de Pontificat, iar la cei 83 de ani ai săi, în ciuda oboselii şi a evidentei poveri a suferinţei, merge înainte, cu o forţă de nestăvilit, cu o tenacitate de admirat: el ştie ce înseamnă suferinţa, iar în magisteriul său a vorbit de mai multe ori despre valoarea imensă a suferinţei, pentru că a experimentat-o în chiar persoana sa.
Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii, Cardinalul numit Javier Lozano Barragàn mărturiseşte că „pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost cu adevărat un mare dar al lui Dumnezeu în ce priveşte Pastoraţia Sănătăţii: evenimentul cel mai important a fost fără îndoială crearea Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii.” În Scrisoarea Apostolică „Salvifici Doloris” Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte cum Cristos i-a vindecat pe bolnavii din timpul său ca un semn cu totul particular al venirii Împărăţiei lui Dumnezeu, dar şi cum Biserica, de-a lungul secolelor, a considerat slujirea celor bolnavi şi suferinzi ca o parte integrantă a misiunii sale. Mai târziu, în Scrisoarea Apostolică Motu Proprio „Dolentium Hominum”, Papa a dispus să se constituie Comisia Pontificală pentru Pastoraţia Operatorilor Sanitari, aceasta fiind organismul care coordonează toate instituţiile catolice, religioase şi laice, angajate în pastoraţia bolnavilor.
În Constituţia Apostolică „Pastor Bonus”, această Comisie a fost ridicată la statutul de Consiliu Pontifical. În fiecare an, din dispoziţia Suveranului Pontif, această dată este amintită prin celebrarea Zilei Mondiale a Bolnavului. În Mesajul Anului Jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea semnala că sănătatea nu este doar o absenţă a bolii, ci o tindere spre armonia fizică, mentală, socială şi spirituală. În discursul pe care l-a adresat Suveranul Pontif anul trecut membrilor Adunării plenare ai acestui dicaster, spunea că programele dicasterului „urmăresc să lumineze cu lumina Chipului dureros şi glorios al lui Cristos întregul univers al sănătăţii”. „Este decisiv – spunea Sfântul Părinte în acea ocazie – să se aprofundeze reflecţia în această perspectivă asupra tematicilor care ţin de sănătate, boală şi suferinţă, lăsându-ne călăuziţi de conceptul de persoană umană şi de destinul ei fidel planului mântuitor al lui Dumnezeu”.
