„Făclie pentru paşii mei e cuvântul tău şi lumină pentru cărările mele”

07.08.2003, Oradea (Catholica) - În după-amiaza zilei de 7 august 2003, tinerii veniţi la Oradea pentru Întâlnirea Naţională a Tineretului s-au împărţit, după interese, în cele 10 aule din campusul universitar orădean pregătite pentru desfăşurarea de conferinţe. Astăzi au avut loc conferinţele: Sfânta Scriptură în viaţa noastră; ; Viaţa omului sub semnul chemării lui Dumnezeu; Dragoste, sexualitate şi familie; Liturgie comparată. O privire de perspectivă între răsărit şi apus; Reprezentare religioasă, între Occident şi Orient; Sincretism religios. Creştinismul şi provocările noilor curente spirituale; Viaţa on-line. O activitate periculoasă?; Mass-media pentru sau împotriva omului?; Tehnici legate de animarea în parohie.

Conferinţa cu tema Sfânta Scriptură în viaţa noastră a fost susţinută de către pr. Alois Bulai de la Iaşi, pr. Eugen Avarvarei OFMConv. şi pr. Iosif Bisoc OFMConv. de la Roman, şi pr. Vasile Nistor de la Cluj, moderator fiind Nicolae Bodea, de la Colegiul greco-catolic Pio Romeno din Roma. Întreaga expunere a pornit de la cuvintele psalmistului: „În veac, Doamne, cuvântul tău e statornic în ceruri. Din neam în neam adevărul tău: ai întemeiat pământul şi rămâne (…). Făclie pentru paşii mei e cuvântul tău şi lumină pentru cărările mele” (Psalm 119,89-90.105).

Conferenţiarii au ridicat câteva întrebări incitante legate de ce este Biblia: „O adunare de povestiri din trecutul istoriei omenirii care ulterior au fost transformate în mit şi credinţă? O confluenţă de idei religioase care provoacă admiraţie şi contradicţie? O încercare a omului de a-şi da răspunsuri privitor la existenţa sa şi a lui Dumnezeu?” Principalele teme care au făcut scopul tratatului au fost faptul că Sfânta Scriptură este cuvânt divin, cuvânt scris, cuvânt uman, cuvânt transmis, s-a cristalizat pe fondul unui teritoriu şi al unei istorii bine determinate, este cuvânt fix, cuvânt inspirat, cuvânt eclezial, cuvânt care ne vorbeşte şi astăzi.

S-a mai vorbit despre dimensiunile maternă şi paternă ale iubirii lui Dumnezeu, cu referire la „reciprocitatea şi complementaritatea” dintre sexe despre care vorbeşte Papa Ioan Paul al II-lea. Cei aproximativ 40 de tineri au primit şi o cheie de interpretare a violenţei în Sfânta Scriptură, având în vedere faptul că Biblia este istoria progresivă a unei revelaţii a lui Dumnezeu şi revelaţia progresivă a sensului istoriei noastre. „Citind corect Sfânta Scriptură, trebuie să urmărim modul de acţiune a lui Dumnezeu răbdător, care, uitându-se la limitele şi păcatele omului, caută să-l poarte către noi orizonturi şi către mântuire.”

Dacă lectura sau ascultarea unui pasaj din Biblie sunt motivate doar de curiozitate sau de dorinţa de cunoaştere, acesta s-ar pierde între alte cărţi din bibliotecă. „Este necesar ca acest Cuvânt scris în trecut să devină actual în comunităţile creştine din această perioadă. (…) Mesajul Sfintei Scripturi, fiind o propunere de viaţă, nu se opreşte doar la nivel cultural, ci intră în viaţa fiecăruia şi a comunităţii, pentru a provoca, pentru a converti, pentru a susţine mersul spre mai bine”.

A fost abordată pe scurt şi tema Decalogului, cu accent pe Porunca I (vezi Exod 20,2-6), privită ca un „Legământ în miniatură”. Pentru a se sublinia semnificaţia acestei porunci pentru ziua de astăzi, s-a arătat faptul că prima poruncă este acuzarea idolatriei moderne, ai cărei fetişi se numesc putere, muncă inumană, sex, profit nedrept; a indiferenţei în care se găseşte societatea care trăieşte în bunăstare; a imaginilor greşite despre Dumnezeu pe care noi ni le construim; este o invitaţie la cunoaşterea lui Dumnezeu, la coerenţa bucuriei în viaţă, la descoperirea aproapelui.