Dumnezeu, un semănător „risipitor”
07.08.2003, Oradea (Catholica) - „Dumnezeu seamănă nu doar în pământ fertil, ci şi pe marginea drumului, pe pământ pietros, printre spini – e logica lui Dumnezeu care depăşeşte logica noastră”, a afirmat astăzi Părintele Francesco Farronato în prima meditaţie pe care le-a ţinut-o tinerilor catolici, reuniţi la Oradea în aceste zile pentru celebrarea Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic (INTC).
Pr. Farronato este un preot italian din Dieceza de Padova, invitat de organizatorii INTC pentru a le vorbi tinerilor catolici români printr-o serie de cateheze: „Sămânţa pământului”, „Ore precum… rituri ale întâlnirii” şi „Cât sunt de frumoase picioarele celui ce vesteşte pacea (Is 52,7). Părintele conduce săptămânal în Italia emisiuni radiofonice de explicare a lecturilor liturgice (`Un ocean de tăcere`/`Firmituri sărace din pâinea de sărbătoare`), precum şi un ciclu de comentarii spirituale la scrisorile Sf. Paul.
Cateheza de astăzi a fost o reflecţie pe marginea parabolei semănătorului, din evanghelia după Matei (4,1-9.24-32). Parabola semănătorului este, după cum a afirmat părintele, „un punct de referinţă pentru a pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu”. „Cuvântul lui Dumnezeu devine o unitate de măsură a tot ceea ce înţelegem despre lume, despre Dumnezeu – a adăugat părintele. Cuvântul lui Dumnezeu este necesar pentru a înţelege problemele lumii, pentru a vedea lumea corect, şi pentru a ne forma o imagine corectă despre Dumnezeu”.
„Dumnezeu nu este secerător, ci semănător – i-a asigurat părintele pe tineri. Dumnezeu nu ia, ci dăruieşte”. Noi suntem marginea drumului, pământul pietros, terenul cu spini şi pământul fertil, iar Dumnezeu pătrunde prin Cuvântul său în aceste straturi din noi pentru că ne iubeşte. Pământul pietros poate fi imaginea munţilor de convingeri pe care le purtăm cu noi şi pe care nici o intervenţie din exterior nu reuşeşte să-i mute; spinii pot reprezenta sentimentele care ne-au rănit.
Amintind tema INTC – „Tinerii sunt soarele sau furtuna zilei de mâine” -, Pr. Farronato le-a explicat tinerilor că, deşi după logica noastră Dumnezeu-semănător pare orb, el merge în întâmpinarea tinerilor aflaţi în mijlocul furtunii – „loc privilegiat unde Dumnezeu este cu siguranţă prezent”, „locul unde începe experienţa cu Dumnezeu”.
În încheierea parabolei, Isus spune că seminţele semănate au dat roade: unele treizeci, altele şaizeci, altele o sută, în funcţie de terenul pe care a căzut sămânţa. Furtuna, a afirmat Pr. Farronato, este prezentă în fiecare teren mai puţin fertil, deoarece umbrim soarele în proporţie de 30%, 60%… „Fiecare dintre noi ştie unde a umbrit soarele, unde l-a acoperit”, a adăugat părintele.
În ciuda pământului mai puţin rodnic din noi şi a furtunilor pe care le înfruntăm, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră pentru că ne iubeşte şi crede în bunătatea sădită în noi. „Chiar dacă am îngropat-o sub mai multe straturi, Dumnezeu străbate tot răul din mine şi ajunge cu orice preţ acolo unde Cuvântul lui aduce rod”. Şi asta pentru că „Dumnezeu crede în soarele nostru. Noi suntem soarele lui Dumnezeu”.
