Inter Mirifica, la 40 de ani de la publicare

23.05.2003, Roma (Catholica) - Agenţia Zenit continuă seria de interviuri pe care le dedică reflecţiei asupra documentelor Conciliului Vatican II, oprindu-se de această dată asupra Decretului Conciliar dedicat mijloacelor de comunicare socială, `Inter Mirifica`. Teologul care a răspuns întrebărilor pe marginea acestui document este Colin Donovan, vice-preşedinte pentru teologie la EWTN (Eternal Word Television Network), licenţiat în teologia sacră, cu specializare în teologia morală, la Universitatea Sf. Toma (Angelicum) din Roma.

– Care sunt cel mai importante puncte ale „Inter Mirifica”?
– „Inter Mirifica” a fost un document profetic. A fost al doilea document publicat de către Părinţii conciliari, în decembrie 1963, după Constituţia despre Sacra Liturgie. Mai întâi, le aminteşte fiilor lui Dumnezeu, adică tuturor bărbaţilor şi femeilor, că mijloacele de comunicare nu sunt excluse de la legea morală. Atât producţia cât şi utilizarea acestor mijloace – presa, radioul, televiziunea şi, în zilele noastre, Internetul – trebuie să fie călăuzite de ceea ce este bine din punct de vedere moral pentru fiecare persoană în parte şi pentru societate în ansamblu – binele comun. Altfel, aceste mijloace devin instrumente de propagare a răului, manipulând opinia publică în scopuri nedemne.

În al doilea rând, Părinţii conciliari au chemat Biserica la o utilizare mai eficientă a mijloacelor în îndeplinirea misiunii sale de evanghelizare şi în slujirea omenirii. Existau în acel timp, şi chiar şi înainte, persoane angajate în realizarea acestui lucru: sf. Maximilian Kolbe şi pr. Giacomo Alberione în presă; pr. Rumble şi McCarty în radio; Arhiepiscopul Fulton Sheen în televiziune; precum şi apostolate deschizătoare de drumuri, aşa cum a fost în Anglia `Catholic Truth Society`.

Dar în ansamblu nu se poate spune că Biserica locală şi universală utilizează în mod eficient comunicarea socială; mai degrabă, acest lucru a fost în general valabil pentru unele persoane cu perspective şi zel. Părinţii conciliari au chemat Biserica în mod clar şi puternic să utilizeze toate mijloacele de comunicare disponibile pentru a-şi îndeplini misiunea sa divină.

– A utilizat Biserica mass-media aşa cum ar fi trebuit?
– În multe privinţe, da. Multe dieceze, conferinţe episcopale şi unele comunităţi religioase au departamente dedicate comunicaţiilor sociale. Acestea pot fi pe o scară restrânsă, ca o voce a episcopului sau a superiorului pentru a comunica; sau pe o scară largă, cu ziare sau reviste sau chiar cu studiouri TV şi radio.

Desigur, Sfântul Scaun a adoptat tehnologia tipografică şi electronică în misiunea sa unică. Aşadar, aici există cu siguranţă dorinţa de a implementa „Inter Mirifica”. Însă, e departe de a fi o implementare universală şi efectivă.

– Care sunt spaţiile în care Biserica utilizează în mod minunat mass-media?
– Aş spune că astăzi, ca şi înainte de Conciliu, Dumnezeu continuă să inspire persoane catolice: laici, persoane consacrate sau clerici, să utilizeze mijloacele de comunicare socială pentru a ajunge în lume.

Aceste eforturi includ totul, de la fondarea de către Maica Angelica a EWTN – care a crescut în 22 de ani încât cuprinde toate mijloacele de comunicare socială -, până la numeroasele posturi de radio, TV şi la presă, şi apostolate web din întreaga lume.

Acestea sunt în general iniţiative laice şi fidele învăţăturii Bisericii. De când Conciliul a afirmat şi faptul că rolul primar al laicilor este secular, nu ecleziastic, acest lucru mi se pare că este cu totul providenţial, şi de asemenea o realizare deplină a perspectivei conciliului.

Eforturi precum organizaţia internaţională SIGNIS, finanţată de Sfântul Scaun şi NEA – New Evangelization of America -, dau de asemenea speranţă pentru o reţea mai eficientă printre apostolatele media catolice, atât oficiale cât şi laice. Pe măsură ce diecezele şi conferinţele episcopale, precum şi laicii, sunt tot mai implicaţi în apostolatele media, va fi tot mai important să învăţăm din greşelile şi succesele fiecăruia.

– Care sunt cele punctele cele mai slabe în utilizarea media de către Biserică?
– Din păcate, unele iniţiative media ale Bisericii par tot atât de deschise faţă de punctele de vedere contrare învăţăturii Bisericii pe cât sunt faţă de învăţătura catolică însăşi. Acest lucru mi se pare o alunecare înspre răspândirea unui model secular conform căruia toate opiniile sunt egale. În acest sens, există o criză de identitate în media catolică, ceva similar cu criza de identitate din educaţia superioară catolică.

În anii care vin, va fi de datoria Bisericii să ajungă la o identitate clară a mass-media catolice, care să fie autentică şi atrăgătoare. Aceste două calităţi sunt necesare pentru un apostolat media catolic de succes.