Maria are un loc special în ultima Enciclică papală

19.04.2003, Vatican (Catholica) - Ultimul capitol din Enciclica „Ecclesia de Eucharistia” a Papei Ioan Paul al II-lea este dedicat Fecioarei Maria – un fapt surprizător într-un document dedicat Preasfântului Sacrament. „Maria poate să ne călăuzească spre acest Preasfânt Sacrament, căci între ea şi el există o relaţie adâncă”, ne spune Sfântul Părinte.

Deşi Evangheliile nu spun nimic despre prezenţa Mariei în Cenacol în seara instituirii Euharistiei, Papa arată că ea era prezentă „în prima comunitate întrunită după Înălţare în aşteptarea Rusaliilor” şi, „cu siguranţă, prezenţa sa nu putea să lipsească de la Celebrările euharistice printre credincioşii primei generaţii creştine”. Este greu să ne imaginăm ce simţea Maria la aceste celebrări, deoarece trupul „oferit ca jertfă şi reprezentat sub semnele sacramentale, era acelaşi trup zămislit în sânul ei! Primirea Euharistiei trebuia să fie pentru Maria ca o nouă primire în sânul său a acelei inimi care bătuse la unison cu a sa şi o nouă trăire a ceea ce a experimentat în primă persoană sub Cruce.”

Papa ne propune însă să privim dincolo de prezenţa Mariei la Ospăţul euharistic, arătând faptul că, „prin toată viaţa sa, Maria este o femeie `euharistica`”. Sfântul Părinte ne arată legătura dintre Maria şi Euharistie încă de la întrupare: „la Buna Vestire, Maria l-a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu în adevărul chiar fizic al trupului şi sângelui, anticipând în ea ceea ce într-o anumită măsură se realizează sacramental în fiecare credincios care primeşte, sub speciile pâinii şi vinului, trupul şi sângele Domnului”.

Prin Întrupare, Maria a devenit „primul `tabernacol` al istoriei”, şi a anticipat prin credinţa ei (vezi Luca 1,45) credinţa euharistică a Bisericii. „Oare privirea extaziată a Mariei, contemplând chipul lui Cristos care urmează să se nască şi strângându-l în braţele sale, nu este modelul iubirii de neegalat ce trebuie să inspire fiecare din împărtăşaniile noastre euharistice?” ne întreabă şi ne îndeamnă în acelaşi timp Suveranul Pontif.

Dimensiunea sacrificială a Euharistiei a fost prezentă în toată viaţa Mariei, nu doar la Calvar; încă de la prezentarea lui Isus în templu, bătrânul Simeon i-a prezis „că o `sabie` trebuia să-i străpungă inima sa de mamă (cf. Lc 2, 34-35)”. Maria s-a pregătit zi de zi pentru Calvar, într-o „`împărtăşanie spirituala` a dorinţei şi a ofrandei”. Amintind apoi cuvintele adresate de Isus Mamei sale: „Iată fiul tău!”, Sfântul Părinte ne arată că „la fel spune şi către fiecare dintre noi: `Iată mama ta!` (cf. Ioan 19, 26-27). A trăi în Euharistie memorialul morţii lui Cristos presupune şi primirea continuă a acestui dar.”

În final, Papa ne propune să citim „din nou Magnificat-ul într-o perspectivă euharistică”, pentru a înţelege spiritul Mariei, şi adevăratul „comportament euharistic”. „Euharistia ne este dată pentru ca viaţa noastră, ca şi aceea a Mariei, să fie în întregime un Magnificat!”