Dumnezeu din înălţimi s-a aplecat înspre noi
25.12.2008, Vatican (Catholica) - La Liturghia din noaptea de Crăciun Suveranul Pontif a oferit o meditaţie asupra misterului Întrupării. „Dumnezeu sălăşluieşte în înălţimi”, a spus Papa, dar s-a aplecat înspre noi. Dumnezeu este infinit de mare şi mult deasupra noastră. Aceasta este prima experienţă a omului. Distanţa pare infinită. Creatorul universului, Cel care călăuzeşte totul, este departe de noi: aşa ni se pare la început.”
Sfântul Părinte a continuat: „Dar apoi vine experienţa surprinzătoare: Cel care nu are egal, care `locuieşte întru cele înalte`, priveşte de sus asupra noastră. Se apleacă. Ne vede şi mă vede. Această aplecare a lui Dumnezeu este mai mult decât o privire de sus. Dumnezeu priveşte în mod activ. Faptul că mă vede, că se uită la mine, mă transformă pe mine dar şi lumea din jurul meu. Psalmul ne spune aceasta în următorul verset: `scoate din pulbere pe cel sărac`. Privind în jos El mă ridică, mă prinde uşor de mână şi mă ajută să mă ridic din adâncuri înspre înălţimi.”
„S-a coborât El însuşi, ca un prunc într-o iesle sărăcăcioasă, simbol al nevoilor şi al stării de abandonare a omenirii”, a continuat Papa. „Dumnezeu coboară cu adevărat. Devine un copil şi se pune pe Sine în starea de completă dependenţă, tipică nou-născuţilor. Creatorul, care ţine toate în mâinile Sale, de care depindem noi toţi, se face mic şi are nevoie de iubirea umană. Dumnezeu este în iesle. […] Nimic nu poate fi mai sublim, nimic nu poate fi mai măreţ decât iubirea care în acest fel se apleacă, se coboară, devine dependentă. Slava adevăratului Dumnezeu devine vizibilă când ochii inimilor noastre se deschid în faţa ieslei din Betleem.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
