Scrisoare de Crăciun către emigranţii români
20.12.2008, Milano (Catholica) - Devenit de acum tradiţie, şi anul acesta Cardinalul de Milano, Dionigi Tettamanzi, a transmis urările sale cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului comunităţii de români catolici şi ortodocşi din Milano, prin intermediul unei scrisori, care impresionează prin delicateţea ei, semn al inimii de părinte al cardinalului. Scrisoarea a fost înmânată responsabilului comunităţii de români catolici, pr. Mititelu Maricel Irinel, cu ocazia întâlnirii pentru urările de Crăciun care a avut loc marţi, 16 decembrie 2008, între cardinalul Dionigi şi toţi preoţii din Dieceza de Milano care lucrează cu migranţii în această dieceză. Scrisoarea Cardinalului a fost publicată integral pe situl Diecezei de Iaşi. Preluăm în continuare câteva fragmente.
„Dragi fraţi şi surori emigranţi, îmi dau seama că acest frumos obicei de a scrie o scrisoare cu ocazia Crăciunului a devenit un moment preţios în viaţa mea de Episcop. Timpul nu este niciodată de ajuns, iar eu ar trebui şi aş dori să petrec mai mult timp cu voi! Aşa cum ar trebui să fac şi cu multe alte persoane care doresc să asculte un cuvânt mângâietor: cu bolnavii, cu aceia care nu mai au o speranţă şi mulţi, mulţi alţii… Dar… timpul nu mai este de ajuns niciodată, iar în acest fel această scrisoare de Crăciun a devenit foarte importantă.”
„În acest an aş dori să vă exprim bucuria mea – dar în acelaşi timp şi întristarea – deoarece îngeraşii din Iesle îmi aduc ştirile ce vă privesc şi mi se par foarte importante. Venind la Milano în acest an, copilul Isus va găsi o realitate în care copiii şi tinerii emigranţi au devenit foarte mulţi. Noi, adulţii, aproape că nu ne-am dat seama: `copiii emigranţilor` (ce definiţie urâtă, de ce să nu fie numiţi în mod simplu `noii cetăţeni`?) sunt aşadar mulţi, foarte mulţi! […] Apropiindu-mă mai mult de iesle, ce descopăr chiar acolo într-un colţ? Un înger cam măricel, aproape de Sfântul Iosif. Ţine capul între mâini şi gândeşte, gândeşte, gândeşte. Îl întreb `La ce te gândeşti? Mi se pare că eşti preocupat`. `Da, sunt`, îmi răspunde, `Spui uşor tu, Dionigi, mulţi copii. Este adevărat, sunt mulţi. Dar părinţii lor sunt foarte ocupaţi cu serviciul; iar apoi, în această societate care se gândeşte numai la bani, la îmbrăcăminte, la maşini, la televizor… nu mai ştiu cum să transmită credinţa creştină fiilor! Iar aceştia riscă să nu mai recunoască Copilul Isus. Nici măcar de Crăciun, când el se naşte la Betleem.`”
„Aceste cuvinte m-au impresionat cu adevărat. În acest fel mi-a venit în minte situaţia multor mame tinere din acest oraş care în momentul în care s-au trezit însărcinate au început să se gândească la avort; iar apoi acei mulţi părinţi, foarte preocupaţi pentru că nu reuşesc să comunice cu proprii copii. Unii mi-au spus: `Aşa este, migrarea ne-a adus un ban în plus în buzunare, dar ce durere pentru familia noastră că nu mai reuşim să discutăm, să ne protejăm copiii de rău`. Iată la ceea ce mă gândesc la această Sfântă Naştere a lui Isus: copii, fraţi şi surori emigranţi: dar ce Crăciun este acesta dacă, pentru un euro în plus, eu trebuie să renunţ la fiul meu, trebuie să-mi pierd familia?”
„Aş dori apoi să mă adresez vouă, emigranţilor, familiilor voastre, cu care vă pregătiţi să celebraţi sfântul Crăciun. Ştiu că în aceste momente atât de dificile, în care nici măcar comunitatea creştină milaneză nu este compactă în a vă ajuta, sunteţi tentaţi uneori să vă pierdeţi cumpătul. Dar vă recomand: rugaţi-vă mult lui Isus şi mamei lui, Maria, mai ales în acest sfânt Crăciun: veţi obţine o forţa enormă. Iar mai apoi aş dori să vă sugerez un parcurs ce mi se pare foarte frumos şi creştin: să ştiţi să demonstraţi solidaritate între familiile voastre. Să nu vă faceţi rău unii altora, ci să demonstraţi tuturor acea solidaritate în a vă ajuta şi în ospitalitatea ce vă caracterizează atât de mult. Dacă un copil se află în nevoi, o altă familie să-l ajute. Dacă o tânără femeie are nevoie de ajutor, să vă întreceţi în găsirea soluţiei de a o ajuta. Lumea numeşte acest lucru `solidaritate între familii`. Noi o numim caritatea lui Cristos ce dă spirit inimii poporului creştin.”
„Să mă simţiţi lângă voi în acest Sfânt Crăciun. Cer cu toată inima mea binecuvântarea lui Dumnezeu ca să vină peste voi toţi şi asupra fiecăruia în parte. Cele mai dragi urări pe care vi le pot face de Crăciun să fie mereu cu voi în aceste zile de sărbătoare.”
Imagini
