Mijloacele de comunicare – o armă a războiului?
23.02.2003, Amsterdam (Catholica) - Problema principală care se află în centrul mesajului Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale din acest an este dacă mijloacele de comunicare sporesc violenţa sau sunt instrumente ale păcii.
Cees J. Hamelink, profesor la Universitatea din Amsterdam, autor al publicaţiei „Perspectives of Public communication: A Study of the Churches” (Perspective ale comunicării publice: un studiu al Bisericilor), şi fost preşedinte al IAMCR (Asociaţia Internaţională pentru Cercetări în Comunicaţii) a răspuns agenţiei Zenit la câteva întrebări pe această temă.
– Nu credeţi că se vorbeşte prea mult de mass-media şi pace când de cele mai multe ori mijloacele de comunicare alimentează războiul?
– Cred că mijloacele de comunicare în general sunt mai eficiente sporind şi incitând conflictele violente decât făcând pace. În timp ce capacitatea tehnologică pentru dialog intercultural se îmbunătăţeşte cu repeziciune, observăm enorme eşecuri în comunicarea dintre comunităţile etnice.
Este necesar un sistem de avertizare internaţional mediatic care să urmărească conţinutul informaţiilor mass-media din zonele de conflict. Acest sistem ar putea oferi un „aviz la timp” despre când şi care mijloace de comunicare stabilesc climatul pentru crimele împotriva umanităţii, începând să-i motiveze pe oameni să se omoare unii pe alţii.
În loc să fim acuzaţi de complicitate prin tăcere, ar trebui să considerăm drept o responsabilitate morală esenţială a comunităţii noastre de cercetători în mass-media intervenţia activă şi preventivă atunci când integritatea umană este pericol.
– Trebuie să ne temem de puterea mijloacelor de comunicare?
– Reprezintă una din formele cele mai formidabile de putere din societatea modernă. Marea majoritate a persoanelor din lumea întreagă, în principal, se informează asupra situaţiei din lume prin mijloacele de comunicare. Cunoaşterea noastră a ceea ce se întâmplă în lume este mediată de ele. Aşa cum ne pot informa, pot tot la fel să ne dezinformeze sau, pur şi simplu, să nu ne informeze.
– Structura mijloacelor de comunicare este în mod necesar obscură, puternică şi periculoasă?
– Structura mijloacelor de comunicare nu este în mod necesar obscură, dar puternică şi periculoasă, da. În lume, există doar câteva mijloace de comunicare care contează. Sunt „megaconglomerate” controlate de interese industriale şi publicitare. Piaţa globală este caracterizată de conglomerare, de concentrare şi de comercializare, iar acest lucru, la nivel social şi politic, este o situaţie foarte nedorită.
– Mijloacele de comunicare sunt instrumente nevinovate, pregătite pentru a fi folosite în mod pozitiv sau negativ?
– Nici o tehnologie nu este neutră. Tehnologiile, inclusiv mijloacele de comunicare, sunt mereu desemnate să servească funcţii specifice. De această dată va avea loc o schimbare prin introducerea tehnologiei de reţea (Internet, de exemplu), însă până acum tehnologiile mediatice sunt bune când împlinesc funcţiile pentru care au fost destinate iniţial: publicitate şi propagandă.
– Informaţiile pacifice nu interesează prea mult redactorii şefi, care preferă în mod normal conflictul. Există o alternativă?
– Schimbarea trebuie să aibă loc din partea clienţilor mijloacelor de comunicare, a comunicatorilor: mass-media se vor schimba numai atunci când cetăţenii care folosesc mijloacele de comunicare îşi vor asuma responsabilitatea publică şi vor cere lucruri distincte.
– Din punct de vedere creştin, mijloacele de comunicare continuă să fie daruri de la Dumnezeu?
– Desigur, şi ca şi în cazul celorlalte daruri de la Dumnezeu, eşuăm în administrarea lor. Toţi avem o responsabilitate enormă!
