Ancheta Unirea – locul şi rolul laicului în Biserică
09.02.2003, Blaj (Catholica) - În numărul pe luna ianuarie al ziarului Unirea, editat de Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, subiectul obişnuitei deja Anchete îl constituie întrebarea: „Care este locul şi rolul laicului în Biserică?”, la care au răspuns patru preoţi.
Astfel, pr. Ioan Fărcaş, protopop de Blaj, spune: „Locul şi rolul laicului în Biserică – şi pentru că mie nu îmi place să-i prea separ pe laici de clerici! – este acela de a liturghisi: în Biserică, la Liturghie, şi după Liturghie, în viaţa de toate zilele. Iar dacă tot poporul lui Dumnezeu, clerici şi laici, liturghiseşte permanent, atunci nu va mai fi închinare la idoli, iar între graniţele Împărăţiei vor încăpea toţi oamenii, în pacea şi fericirea comuniunii cu Preasfânta Treime. Părerea mea poate părea, pentru mulţi, prea idealistă, sau prea supranaturalizată. Nu cred! Dimensiunea prezentată mai sus devine astfel suport, forţă şi punct de plecare pentru toate acţiunile apostolatului laicilor atât de necesar timpurilor noastre.”
Pr. Olimpiu Todorean de la Oradea subliniază mai întâi faptul că: „Timpul consacrat celebrărilor este fără îndoială un timp sustras din timpul dedicat muncii, ostenelii, ocupaţiei cotidiene, dar nu este separat de existenţa comună; dimpotrivă, aduce existenţa comună în ritualul celebrărilor, ritual care apoi revine, se revarsă în mod natural în experienţa cotidiană.” Explicând apoi participarea laicilor la funcţia sacerdotală, profetică şi regală a lui Cristos, părintele mai adaugă: „Credincioşii creştini sunt chemaţi să se asemene cu acei bărbaţi şi femei care îl ajutau pe Sf. Pavel în opera de evanghelizare, oameni ce se osteneau mult pentru Domnul.”
Pr. Bernard Ştef, asumpţionist augustinian, bazându-se pe documentele Lumen Gentium şi Apostolicam Actuositatem ale Conciliului Vatican II, spune: „În Poporul lui Dumnezeu, laici sau clerici – toţi au aceeaşi demnitate, participă la misiunea Bisericii în lume, se dedică apostolatului evanghelizării şi sfinţirii oamenilor; toţi sunt chemaţi la sfinţenie; laicii au spiritualitatea lor pe care o deprind în viaţa conjugală şi familială, în celibat sau văduvie, în stare de boală, în activitatea profesională şi socială (…) În Biserica greco-catolică este încă mult de făcut în acest domeniu. Preoţii nu au explicat bine credincioşilor documentele de mai sus. Laicii nu s-au documentat îndeajuns în acest domeniu, vorbesc de intelectuali.”
Pr. drd. Ariton Ilieş, indicând documentele magisteriale care tratează această temă, arată: „În interiorul Bisericii laicii sunt chemaţi, au dreptul şi datoria să colaboreze cu clerul la toate nivelurile, înainte de toate pentru mântuirea oamenilor, evanghelizându-i şi sfinţindu-i. Domeniile deschise apostolatului lacilor sunt, începând cu familia, cel parohial, cel diecezan, cel interdiecezan, cel naţional şi internaţional. În interiorul acestor domenii este atât de necesară colaborarea şi apostolatul laicilor, încât, fără de ea, apostolatul clerului nu poate ajunge, în cele mai multe dintre cazuri, deplina eficacitate.”
