Diplomaţia Vaticanului: o forţă de care trebuie să se ţină cont

14.01.2003, Vatican (ZENIT) - Acţiunea Vaticanului la nivel internaţional nu a fost niciodată atât de extinsă ca acum, numărul relaţiilor diplomatice cu statele dublându-se în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea.

După acordul semnat cu Emiratul Arab Qatar la 1 decembrie, Vaticanul întreţine, în momentul de faţă, relaţii diplomatice cu 177 ţări, incluzând relaţii speciale cu Federaţia Rusă şi cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei.

Vaticanul nu are încă relaţii diplomatice cu China (care a rupt relaţiile cu Roma în 1957), Vietnam şi Arabia Saudită. Guvernul de la Hanoi, în schimb, are anual întâlniri cu reprezentanţi din Vatican pentru rezolvarea problemelor legate de practicarea libertăţii cultelor.

Obiectivul primar al relaţiilor stabilite de către Vatican, prin concordate sau acorduri Biserică-stat, este acela de a apăra libertatea de cult. Recunoscând dreptul catolicilor la libertate religioasă, statele se simt obligate să recunoască principiul libertăţii religiei în general. Vaticanul, de fapt, a devenit campion al drepturilor credincioşilor, nu numai ale catolicilor.

În acest sens, cel mai mare succes diplomatic al Vaticanului a avut loc în anii `60, când Războiului rece ajunsese la apogeu, în cadrul Convenţiei de la Helsinki şi al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Munca Arhiepiscopului de atunci Agostino Casaroli, care avea să devină mai târziu Secretar de Stat în Vatican, a făcut posibilă recunoaşterea libertăţii religioase ca principiu în ţările comuniste de sub dominaţia Uniunii Sovietice.

Datorită mărturiei muncii de peste 15 ani a Vaticanului în favoarea apărării păcii şi a drepturilor omului în ţările sărace, unii diplomaţi au sugerat că Vaticanul ar putea să devină membru al Naţiunilor Unite. În momentul de faţă, Vaticanul este observator permanent pe lângă ONU, cu drept la cuvânt, dar nu şi drept de vot.

Într-un interviu acordat ziarului italian `Il Corriere della Sera` din 26 noiembrie 2002, Cardinalul Angelo Sodano, Secretar de Stat în Vatican, nu a respins posibilitatea ca într-o zi Vaticanul să poată vota în cadrul Naţiunilor Unite, dacă i se cere acest lucru şi „dacă va fi util”.

În plus, Vaticanul participă în alte organizaţii internaţionale, precum Liga Arabă (ca delegat), Consiliul Europei, Organizaţia Statelor Americane şi Organizaţia pentru Unitatea Africii.

Jean Gueguinou, noul ambasador al Franţei pe lângă UNESCO, şi fost ambasador pe lângă Vatican, a declarat cotidianului `Le Monde`, din 26 decembrie, că este posibil ca acţiunea Vaticanului să îi irite pe unii pe plan internaţional din cauza valorilor pe care le promovează. Totuşi, a spus el, „tot mai multe ţări încearcă în orice chip să păstreze relaţiile cu Vaticanul şi să îl primească pe Papa”.