Cum vede Sfântul Părinte Dreptatea Internaţională
08.01.2003, Vatican (ZENIT) - O nouă carte publicată de Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace conţine discursurile adresate de Papa Ioan Paul al II-lea Corpurilor Diplomatice între anii 1978 şi 2002.
„Ioan Paul al II-lea şi familia naţiunilor ” este dedicată defunctului Cardinal vietnamez François Xavier Nguyên Van Thuân, fost preşedinte al Consiliului. Episcopul Giampaolo Crepaldi, secretarul consiliului, a coordonat publicarea volumului editat de Editura Vaticană. Lucrarea va fi publicată curând în diferite limbi.
„Când Ioan Paul al II-lea le vorbeşte diplomaţilor, merge dincolo de persoana lor; discursul său este adresat fiecăruia deoarece vocaţia universală a Bisericii preocupă toate popoarele”, a afirmat Episcopul Crepaldi într-un interviu acordat agenţiei ZENIT.
Autorul introducerii cărţii, Episcopul Crepaldi adaugă: „Acţiunea Sfântului Scaun se adresează înainte de toate conştiinţelor; nu apără altceva decât dreptatea şi solidaritatea fără limite, şi acest lucru îi permite să sprijine cauza celor care suferă şi a căror voce nu poate fi auzită”.
– Intervenţia Bisericii universale poate fi văzută ca o interferenţă în suveranitatea unor state.
– Astăzi, suveranitatea în sens politic este proprie statelor, însă Sfântul Părinte subliniază originea acesteia, care vine din suveranitatea morală şi culturală. Statul este expresia auto-determinării suverane a popoarelor şi a naţiunilor; autoritatea sa morală constă în aceasta.
Pentru Papa, suveranitatea este expresia oamenilor buni şi a popoarelor bune. Activitatea diplomatică a Sfântului Scaun este preocupată de relaţiile interne ale unei naţiuni pe care Biserica le leagă cu oamenii. Sfântul Părinte a specificat de multe ori că „Biserica şi Sfântul Scaun nu doresc în nici un fel să impună judecăţi sau precepte, ci doar să ofere mărturia concepţiei sale despre om şi istorie, care ştiu că vine din revelaţia divină”.
– De ce a fost intitulată cartea „Ioan Paul al II-lea şi familia naţiunilor”?
– Discursurile adresate de Sfântul Părinte Corpurilor Diplomatice pot fi interpretate ca exemple ale magisteriului social al Suveranului Pontif. Iar înainte de a face referinţă la doctrina socială a Bisericii, Sfântul Părinte exprimă iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni.
Papa se adresează persoanelor, popoarelor şi naţiunilor aşa cum un părinte se adresează copiilor săi, preocupat pentru binele lor, preocupat să-i avertizeze asupra pericolelor, motivat de o profundă dorinţă a unui viitor mai bun pentru ei.
Orizontul în care se situează discursurile adresate Corpurilor Diplomatice este iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni şi, ca urmare, relaţia dintre Biserică şi lume – o relaţie de slujire, nu de putere.
– Care sunt temele principale ale discursurilor Sfântului Părinte?
– Tema unităţii familie umane este o temă mereu prezentă în discursuri. Pentru Sfântul Părinte, omenirea este o singură familie. Pe lângă aceasta, este şi libertatea religioasă şi pacea.
Referitor la libertatea religioasă, Sfântul Părinte a subliniat în repetate rânduri situaţii din ţările în care creştinii nu-şi pot profesa credinţa în mod liber. „Este o ţară în care rugăciunea creştină este absolut interzisă şi în care a poseda o Biblie este jignire pedepsită prin lege”, a spus el în 1999.
În ce priveşte pacea, Ioan Paul al II-lea a subliniat în multe ocazii că aceasta nu este concepută ca o absenţă a războiului, ci cuprinzând binele comunităţii umane.
Ioan Paul al II-lea a spus: „Dumnezeu întipăreşte legea morală în inima omului. Dumnezeu doreşte o existenţă întemeiată pe dreptate. Dumnezeu îi face pe oameni fraţi chemându-i să formeze o singură familie. Dumnezeu este cel care inspiră pacea prin Duhul Sfânt. Totuşi, este adevărat şi faptul că pacea este rodul voinţelor libere, călăuzite de raţiune spre binele comun care trebuie împlinit. (…) Războiul nu este o fatalitate: pacea este posibilă! Este posibilă pentru că omul are o conştiinţă şi o inimă. Este posibilă pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi, aşa cum suntem, ca să ne transforme şi să ne facă să creştem”.
