Concepţia creştină despre păcat este plină de speranţă
04.12.2008, Vatican (Catholica) - Explicaţia creştină privind răul şi păcatul originar este o proclamare fericită, deoarece afirmă că viaţa este bună, merită să fie trăită, a arătat Papa Benedict al XVI-lea. Sfântul Părinte a oferit o explicaţie a păcatului originar în cadrul audienţei generale din Piaţa San Pietro, din ziua de miercuri, 3 decembrie 2008, în care a reflectat asupra învăţăturii Sf. Paul despre Adam şi Cristos din Scrisoarea către Romani. Papa a spus: „trebuie să ne întrebăm: Ce este păcatul originar? […] Mai este această doctrină valabilă astăzi? Mulţi cred că, în lumina istoriei evoluţiei, nu mai există loc pentru doctrina unui păcat originar, care s-a răspândit apoi asupra întregii istorii a omenirii. În consecinţă, problema Învierii şi a Răscumpărătorului îşi pierde de asemenea fundamentul”.
Pontiful a arătat că trebuie să distingem „două aspecte ale doctrinei despre păcatul originar. Există un aspect empiric, adică o realitate concretă, vizibilă, aş spune tangibilă pentru toţi, şi un aspect misterios, privind fundamentul ontologic al acestui fapt”. Faptul empiric este clar: există o contradicţie în om, care doreşte să facă binele, dar simte impulsul de a face contrariul. Această contradicţie interioară a fiinţei noastre nu este o teorie. Fiecare dintre noi o experimentează zi de zi… Este suficient să ne gândim la ştirile zilnice despre nedreptate, violenţă, minciună, desfrânare… Aşadar, realitatea puterii răului în inima omului şi în istoria umană este incontestabilă. Întrebarea este: cum se explică acest rău?”
Papa a arătat că creştinismul are o poziţie unică în istoria gândirii umane cu explicaţia pe care o oferă. „Fiinţa în sine este contradictorie, poartă în sine binele şi răul. În timpurile străvechi această idee implica opinia că există două principii originare egale: un principiu al binelui şi un principiu al răului. În versiunea evoluţionistă, atee, asupra lumii, aceeaşi viziune revine într-un mod nou… se susţine că fiinţa în sine de la început poartă în sine binele şi răul… Răul este în mod egal originar ca şi binele, şi istoria umană va dezvolta doar modelul deja prezent în întreaga evoluţie precedentă”. „În profunzime”, a afirmat Papa, „este o viziune lipsită de speranţă: dacă este aşa, răul este invincibil. În final, doar interesul propriu contează”.
Credinţa, însă, a spus Sfântul Părinte, are o propunere diferită: „Ca un prim punct, confirmă realitatea competiţiei între cele două naturi, realitatea acestui rău a cărui umbră apasă asupra întregii creaţii… Răul există pur şi simplu”. „Ca explicaţie… credinţa ne spune că nu există două principii, unul bun şi unul rău, ci doar un principiu, Dumnezeu Creatorul, şi acest principiu este bun, doar bun, fără vreo umbră de rău. De asemenea, fiinţa nu este un amestec de bine şi rău; fiinţa în sine este bună şi de aceea este bine să fim, este bine să trăim. Aceasta este proclamarea fericită a credinţei: există doar un izvor bun, Creatorul… Răul nu este în mod egal originar. Răul vine dintr-o libertate creată, din abuzul de libertate”.
