Celibatul nu este cauza crizelor preoţilor

27.11.2002, Roma (ZENIT) - Crizele pe care le experimentează unii preoţi, cele mai deranjante fiind scandalurile de abuzuri sexuale, nu se datorează celibatului, afirmă pr. Amedeo Cencini, călugăr din Ordinul Fiilor Carităţii, psiholog şi formator. El a analizat fenomenul într-un raport adresat Asociaţiei Rectorilor Seminariilor Eclesiale din Roma.

Vorbind în faţa a aproximativ 200 de persoane, printre care preoţi, studenţi şi formatori, pr. Cencini şi-a concentrat alocuţiunea asupra nevoii „Formării la trăirea celibatului”, după cum informează situl Vidimus Dominum. Pr. Cencini a început spunând că „formarea permanentă” reprezintă un „concept strategic” şi că dacă el lipseşte „suntem martori ai acelor fenomene de plafonare, repetiţie şi crize personale care afectează o mare parte din cler, dar nu numai”.

Crizele nu sunt o consecinţă a votului celibatului. În schimb crizele personale care apar în diferitele sectoare ale vieţii se vor reflecta mai devreme sau mai târziu în planul afectivităţii, care se află în centrul personalităţii umane. „Astfel, nu este corect, privind cu rigurozitate din perspectivă ştiinţifică, să se afirme că celibatul ar fi cauza, deoarece cauza se află altundeva”, a spus formatorul. Rădăcina răului se poate afla în motivaţiile persoanei sau în sfera spiritualităţii, a sugerat el.

Pentru a evita aceste crize, pr. Cencini a prezentat celibatul ca „o carismă ce trebuie trăită, care spune adevărul despre o fiinţă umană, care este legată de posibilitatea trăirii unei relaţii directe cu Dumnezeu. În spatele aspectului doctrinal, această cale face angajamentul la celibat mai trăibil deoarece este în funcţie de ceilalţi”, a continuat el. Nu este „un instrument de perfecţiune în sine”, a spus formatorul, ci mai degrabă „logica carismei stă în împărtăşire”.

„Stilul relaţional” al celibatului rezolvă „modul de trăire a multe relaţii, fără a se pune pe sine în centrul, deoarece doar Dumnezeu este în centru”, a spus pr. Cencini.