O misionară dedicată leproşilor din Pakistan este premiată

27.11.2002, Manila (ZENIT) - Sr. Ruth Pfau este unul dintre câştigătorii din acest an ai Premiului Ramon Magsaysay, considerat un fel de Premiu Nobel pentru Asia, pentru serviciile aduse societăţii pakistaneze.

„Angajamentul vieţii ei în direcţie eradicării leprei şi a petei ruşinoase pe care aceasta o impune Pakistanului, şi celelalte daruri din iubire pentru ţara ei adoptivă” sunt motivele pentru premierea acestei misionare şi călugăriţe şi 72 de ani, din Ordinul Fiicelor Inimii Mariei, a informat agenţia misionară Misna. Călugăriţa de origine germană, medic de profesie, a declarat: „Pentru noi, controlul leprei a însemnat de la început o operă în favoarea vieţii pacienţilor noştri, pe care i-am ajutat să îşi descopere propria demnitate”.

„Atenţi la recuperarea sănătăţii şi demnităţii pacienţilor”, a adăugat ei, „am descoperit că şi noi ne schimbam, întăriţi fiind în valorile noastre şi în identitatea noastră, punând în centrul atenţiei noastre persoana umană”. Acum patruzeci de ani, sora Pfau se îndrepta către India, unde trebuia să fie misionară, când s-a oprit în Pakistan. În Karachi ea a simţit profunda nevoie de a-i ajuta pe cei respinşi de societate, mulţi dintre ei victime ale bolii lui Hansen, cum mai este numită lepra. Congregaţia ei avea un dispensar şubred pentru leproşii din Karachi, care nu era propriu nevoilor. Misionara a început munca de reorganizare a dispensarului într-o clinică adevărată. Norocul a fost implicarea în proiect a Asociaţiei germane pentru Leproşi, care, alături de alţi donatori germani, a oferit în mod regulat finanţare.

În doi ani, ea a transformat Centrul pentru Leproşi Marie Adelaide (după numele fondatoarei Congregaţiei) într-un spital care oferă servicii corespunzătoare pentru tratarea şi reabilitarea leproşilor, fără nici un cost. În 1968, cu ajutorul guvernului pakistanez, sr. Pfau a lansat Programul Naţional de Controlare a Leprei. În curând ea şi echipa ei au început să fondeze centre similare în diferite locuri din ţară. Proiectul includea şi pregătirea de cadre medicale voluntare. Sr. Pfau a pregătit personal aceste cadre, pentru a trata nu numai boala ci şi persoana.

Centrul din Karachi se află astăzi într-un complex de opt clădiri. De aici sunt administrate şi celelalte 170 de centre din întreg Pakistanul, cu 800 de angajaţi. În 1996, Organizaţia Mondială pentru Sănătate a declarat Pakistanul ca fiind prima ţară din Asia care are puterea de a controla lepra. Sr. Pfau nu a acceptat ostracizarea leproşilor, după cum era practica pe atunci în Pakistan. „Ei erau ţinuţi mereu la distanţă”, a spus ea. „Trebuiau să se ascundă în peşteri, în munţi sau în deşert.” În unele zone tribale ei erau chiar ucişi.

„Ceea ce am făcut noi a fost să mergem din casă în casă, să explicăm faptul că lepra nu este contagioasă şi că poate fi vindecată adesea chiar uşor”, a continuat misionara. „Când eram mai tânără, călătoream adesea în compania unor colaboratori bărbaţi, ceea ce nu era acceptat în societatea de atunci, bazată puternic pe principiile islamice. Când spuneam că statutul meu religios implică respectarea a trei voturi, dintre care unul era castitatea, eram admirată pentru aceasta. Musulmanii mă respectă nu doar pentru că m-am hotărât să nu mă căsătoresc, ci pentru imposibilitatea de a fi mamă, pentru ei sacrificiul suprem.”

După ce a încredinţat centrele în mâinile colaboratorilor pakistanezi – ea fiind astăzi retrasă – sr. Pfau s-a decis să rămână în ţară ca şi consultor pe lângă guvern.