Papa cere Bisericilor de rit oriental să nu se închidă în trecut

21.11.2002, Vatican (ZENIT) - Papa Ioan Paul al II-lea i-a îndemnat joi pe reprezentanţii Bisericilor Catolice de rit oriental să nu se închidă în trecut, ci să depăşească dificultăţile deschizându-se vocaţiei lor misionare.

Întâlnindu-se cu cei 65 de reprezentanţi care au participat la adunarea plenară a Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Episcopul Romei a lansat din nou propunerea „reînnoirii pastorale” a acestor Biserici, cu origine istorică din primele comunităţi creştine.

„Fiecare comunitate eclezială în parte, de fapt, nu trebuie să se limiteze să studieze problemele sale din interior – a afirmat Sfântul Părinte. Trebuie mai degrabă să se deschidă marilor orizonturi ale apostolatului modern destinat oamenilor din timpul nostru, în mod deosebit faţă de cei tineri, de cei săraci, de cei care sunt `departe`”.

Biserica Catolică, aşa cum explică „Anuarul Pontifical”, este alcătuită din Bisericile particulare de rit latin (de care aparţin cei mai mulţi catolici), precum şi din Bisericile de rituri orientale, care sunt grupate după cinci tradiţii: alexandrină, antiohiană, armeană, caldeeană şi constantinopolitană.

Papa a constatat că în aceste comunităţi, ale căror sedii se găsesc în ţări din Orientul Mijlociu, Europa de Est şi Asia, se observă multe ocazii de „dificultate”: „Scăderea numerică, lipsa mijloacelor, izolare, condiţie de minoritate”. Aceste circumstanţe „împiedică adesea o senină şi rodnică activitate pastorală, educativă şi caritativă”. În plus, aceste comunităţi înregistrează „un continuu flux migrator spre occident din partea membrilor lor cei mai promiţători”.

În faţa acestei situaţii dificile, Papa le-a cerut creştinilor orientali să nu se închidă „în formulele trecutului”, ci să „se deschidă actualizării”, folosind în italiană cuvântul „aggiornamento”, la care recurgea Papa Ioan al XXIII-lea pentru a exprima reînnoirea pe care trebuia să o promoveze Conciliul Vatican II. Cheia acestei actualizări, a afirmat în încheiere Suveranul Pontif, citându-l pe „Papa cel bun” constă în „armonizarea dintre nou şi vechi” („nova et vetera”).