Assisi: catolici, evrei şi musulmani, în jurul Sfântului Francisc
05.11.2002, Vatican (ZENIT) - O reculegere şi un congres au reunit catolici, evrei şi musulmani, constituind astfel o dovadă a actualităţii carismei franciscane în înţelegerea dintre popoare şi religii, după cum afirmă agenţia religioasă „Vidimus Dominum” (VD).
Sărbătoarea Tuturor sfinţilor a fost marcată, după cum arată VD, de angajamentul în favoarea păcii în spiritul Sfântului Francisc, a cărui importanţă şi mărturie este recunoscută atât de lumea arabă cât şi de cea iudaică, în Italia.
Sâmbătă, 2 noiembrie, la Assisi a avut loc o reculegere în jurul focului, în cadrul congresului naţional „Tinerii spre Assisi”, organizat de Fraţii Minori Conventuali care se ocupă cu Pastoraţia tineretului. În acelaşi timp, a fost evocată figura Sfântului Francisc în timpul unui congres iudeo-creştino-musulman organizat în nordul Romei. Congresul a subliniat relaţia Sfântului Francisc cu musulmanii din timpul său „într-un spirit de iubire” şi de „dialog al păcii”.
Omar Camilletti, din comunitatea musulmană din Roma, a remarcat faptul că „un farmec deosebit emană din figura cestui om care, chiar în mijlocul unei mari bătălii, cum a fost cea de la Damiette, îngrijea rănile unora şi în acelaşi timp traversa linia frontului pentru a fi în mijlocul armatei musulmanilor. Această figură este interesantă, deoarece Sfântul Francisc şi-a însuşit o prescripţie din Coran: `a discuta fără a disputa`. Acest lucru ni se pare cu totul deosebit: această manieră de a se relaţiona cu alte religii. Mărturia Sfântului Francisc a constat mai ales în a merge dincolo de raţiunile prezente, dincolo de tărâmurile dialectice şi politice”.
Pentru rabinul Alberto Piattelli, din comunitatea din Roma, „exemplul Sfântului Francisc din Assisi este acela al unui om care a căutat dialogul, care a căutat să-l cunoască pe celălalt”. „Cred că este foarte important de subliniat acest rol pe care îl pot avea oamenii şi religiile, ajutându-i pe politicieni să rotunjească părţile colţuroase, să îndulcească dificultăţile, neînţelegerile, prejudiciile – a subliniat rabinul. Oamenii şi religiile au în acest moment un rol foarte important de jucat şi care, după părerea mea, poate să completeze, chiar să înlocuiască uneori, rolul politicienilor. Fiecare religie se inspiră din principiul conform căruia Dumnezeu a creat lumea după chipul său. Aşadar, acest lucru înseamnă recunoaşterea demnităţii celuilalt, a fericirii lui şi a respectului ce i se cuvine”.
