Întâlnirea Papei cu sute de seminarişti italieni
29.11.2008, Vatican (Catholica) - Misiunea preoţilor din cel de-al treilea mileniu consistă în a oferi oamenilor care consideră că Dumnezeu este „fără influenţă” în viaţa cotidiană şi în istorie speranţa care vine „din Cuvântul de viaţă veşnică imutabil care este Cristos”. Este mandatul pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a încredinţat unui grup de peste patru sute de seminarişti, împreună cu formatorii şi profesorii lor, primiţi sâmbătă, 29 noiembrie 2008, dimineaţa, în audienţă în Sala Clementină din Vatican, aflăm de la Radio Vatican. În faţa Papei s-au aflat tineri seminarişti din regiunile italiene Marche, Puglia, Abruzzo şi Molise, în centenarul înfiinţării respectivelor Seminarii regionale.
Papa a arătat că lumea contemporană a rătăcit în mare parte drumul spre cer. Domină raţionalismul, iar ideea de credinţă, pentru mulţi, s-a deplasat de la bunurile nemateriale ale valorilor la „binele” mai tangibil produs de cunoştinţele ştiinţifice. Restul este subiectiv şi adeseori riscă, precum religia, să fie considerat drept „neesenţial” pentru viaţă. Revine mai ales preoţilor, şi celor care se pregătesc să devină lucrători în via Domnului, sarcina de a face ca năzuinţa umană spre Dumnezeu să nu fie sufocată. Sfântul Părinte a repetat rolul şi misiunea ce revine, în Biserică şi în societate, celui care a răspuns la chemarea de a deveni slujitor al Evangheliei. Sinodul Episcopilor despre „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”, încheiat în urmă cu o lună, a amintit că „între îndatoririle prioritare ale preotului se află aceea de a semăna cu mâinile pline pe ogorul lumii Cuvântul lui Dumnezeu”.
„În contextul social, o anumită cultură pare să ne arate chipul unei umanităţi autosuficiente, dornice să-şi realizeze propriile proiecte singură, care alege să fie unicul artizan al propriilor destine şi care, în consecinţă, reţine neinfluentă prezenţa lui Dumnezeu şi de aceea o exclude, de fapt, din alegerile şi deciziile ei. Într-un climat marcat uneori de un raţionalism închis în sine, care consideră ca unic model de cunoaştere pe cel al ştiinţelor, restul devine totul subiectiv şi ca urmare şi experienţa religioasă riscă să fie văzută ca o alegere subiectivă, neesenţială şi nedeterminantă pentru viaţă”. Din acestea, a recunoscut Papa Benedict al XVI-lea, astăzi „a devenit, în mod cert, mai dificil” a crede, a primi Adevărul lui Cristos, a-şi consuma existenţa pentru Evanghelie.
Cu toate acestea, „omul contemporan apare adeseori pierdut şi preocupat de viitorul său, în căutarea de certitudini şi dornic de puncte de referinţă sigure. Omul celui de-al treilea mileniu, ca de altfel în orice epocă, are nevoie de Dumnezeu şi îl caută uneori chiar fără să-şi dea seama. Sarcina creştinilor, în mod special, a preoţilor, este să capteze această năzuinţă profundă a inimii umane şi să ofere tuturor, cu mijloace şi în modalităţi corespunzătoare cerinţelor timpurilor, Cuvântul de viaţă veşnică, imutabil, care este Cristos, Speranţa lumii”. De aici rezultă importanţa clară a anilor de seminar, în timpul cărora viitorul preot trebuie să caute un „raport personal cu Isus”.
În Anul Paulin, Papa Benedict al XVI-lea le-a vorbit seminariştilor despre un mărturisitor prin excelenţă, Apostolul Neamurilor: „Convertirea nu a eliminat din viaţa sa ceea ce era bun şi adevărat, ci i-a permis să interpreteze în mod nou înţelepciunea şi adevărul legii şi al profeţilor şi să devină astfel capabil să dialogheze cu toţi, urmând exemplul divinului Învăţător. Imitându-l pe Sfântul Paul, dragi seminarişti, nu obosiţi să-l întâlniţi pe Cristos în ascultarea, în lectura şi în studiul Sfintei Scripturi, în rugăciune şi în meditaţia personală, în liturgie şi în orice altă activitate cotidiană”.
