Mesajul lui Josemaria Escriva: sfinţirea vieţii obişnuite

13.09.2002, Roma (ZENIT) - La 6 octombrie, Papa Ioan Paul al II-lea îl va proclama Sfânt pe fondatorul prelaturii Opus Dei, Josemaria Escriva de Balaguer (1902-1975). Canonizarea se aşteaptă să adune una din cele mai numeroase asistenţe din istoria Romei. Mons. Flavio Capucci, postulatorul cauzei de canonizare, a discutat cu ZENIT despre Fericitul Escriva.

– Există mulţi oameni care ştiu despre Josemaria Escriva doar din ştirile furnizate de mass-media. Fără îndoială, în ultimii ani au fost adevărate campanii împotriva persoanei sale. Ce i-aţi spune cuiva care îl cunoaşte pe Escriva doar din ştirile din presă?
– Cred că cel mai important este să mergem direct la adevăr, iar adevărul este exprimat de canonizare. Canonizarea îl prezintă ca un Sfânt al Bisericii Universale, un model pentru toţi creştinii. Pentru un catolic, odată ce acest act papal are loc, tot ceea ce a fost controversat rămâne ca un anacronism.

– Au existat controverse şi înainte de beatificarea sa. Poate aceasta a ajutat la explicarea şi mai buna înţelegere a persoanei Mons. Escriva.
– Într-adevăr, sunt sigur că tot ceea ce se întâmplă are un scop. Dumnezeu scoate binele din rău. Am dovada la aceasta când mă uit la primirea pozitivă de care se bucură canonizarea. Au existat campanii ideologice împotriva prelaturii Opus Dei, precum aceea când a fost acuzat nejustificat de sprijinirea generalului Francisco Franco, sau când au fost spuse sau scrise alte lucruri. De-a lungul anilor însă oricine a putut să cunoască mai bine adevărul despre acest Sfânt. De fapt, modul în care este percepută canonizarea în numeroase ţări este de-a dreptul surprinzător, în special ţinând cont că unele dintre acestea nu sunt de tradiţie creştină.

– Prin canonizarea lui Josemaria Escriva, Papa propune ca exemplu pentru Biserică şi lume viaţa acestui om. Ce lecţii putem învăţa din viaţa lui?
– Cred că lecţia cea mai importantă este sfinţirea vieţii de zi cu zi – viaţa creştinului care lucrează; viaţa omului simplu; viaţa femeii care trăieşte din munca ei, care trăieşte pentru familia ei. Sau mai prozaic, realitatea monotonă cu care se împleteşte viaţa noastră este drumul spre sfinţenie. Nu este nevoie să facem lucruri extraordinare pentru a ajunge la Dumnezeu, ci să continuăm să facem ceea ce facem. Acesta este mesajul sfinţirii creştinilor obişnuiţi.

Îmi amintesc că fondatorul obişnuia să spună că creştinii trebuie să fie „aristocraţi ai iubirii”, deoarece ei descoperă un rubin sau un smarald acolo unde sunt doar recipiente goale. Mesajul său este transfigurarea obişnuitului prin iubire.

– În opinia Dvs, care sunt trăsăturile necunoscute ale personalităţii lui Escriva?
– Este dificil să aleg câteva trăsături anume, deoarece el a avut o personalitate foarte bogată. Caritatea a fost însă virtutea sa proeminentă. El iubea omul aşa cum era, cu defectele lui. Era un constant exerciţiu paternal. A fost un tată, un om iubitor, dornic să ierte.

– Cu un temperament foarte puternic…
– Da, avea o voinţă de fier şi o foarte mare blândeţe. El cerea ţeluri înalte şi exigente, dar reuşea, cu iubirea sa, să îi motiveze pe oameni să le atingă. Nu cerea imposibilul.

– Canonizarea implică de asemenea şi ratificarea carismei Mons. Escriva, Opus Dei, pentru Biserică în general, pentru orice catolic. Cum priveşte prelatura Opus Dei acest sprijin acordat de chiar Succesorul lui Petru?
– Natura canonizării, dat fiind caracterul ei teologic, este universală, adică este un eveniment eclesial pentru toţi catolicii. Un Sfânt nu este reprezentantul unei anumite sensibilităţi spirituale sau a unui grup. El este promotorul unei linii pastorale, care poate fi considerată ca alternativă la altele. Un Sfânt aparţine patrimoniului întregii Biserici. Fiecare creştin poate să găsească în el o sursă de inspiraţie. De aceea Josemaria Escriva nu este proprietatea exclusivă a prelaturii Opus Dei.

– Canonizarea implică o schimbare şi pentru Opus Dei.
– Prelatul Opus Dei, Episcopul Javier Echevarria, subliniază faptul că pentru fiii şi fiicele fondatorului, „canonizare” trebuie să fie sinonim cu „convertire”.

– V-aţi petrecut aproape 25 de ani lucrând la această cauză de canonizare. Ce mărturii aţi strâns şi care vi le amintiţi în special?
– Cea mai bogată a fost a Episcopului Alvaro Lopez del Portillo, astăzi decedat, succesorul lui Escriva la conducerea Opus Dei. Ea cuprinde 2.000 de pagini bătute la maşină. Am fost foarte impresionat şi de mărturiile preoţilor care în anii `30 şi `40 au participat la exerciţii spirituale susţinute de Fericitului Josemaria. Unul dintre ei a fost Cardinalul Angel Suquia, Episcop emerit de Madrid. Acei preoţi au scris mărturii care concordă una cu alta. Ei spun că le-a predicat un Sfânt.

– Vindecarea inexplicabilă a unui medic a fost miracolul care a deschis calea pentru canonizarea Mons. Escriva. Aţi strâns cumva mărturii şi despre alte miracole?
– Până acum am strâns documentaţii complete privind 48 de cazuri de vindecări inexplicabile. Dintre aceste 48 de cazuri, cred că doar trei s-au întâmplat unor membri ai prelaturii. Când am primit mărturiile lor m-am gândit la faptul că, deşi se vorbeşte atât de mult despre decăderea morală a lumii noastre – violenţă, droguri etc. – Dumnezeu înfăptuieşte totuşi multe miracole. O cauză de canonizare ne permite de asemenea să atingem prezenţa sa în omenirea noastră.