Discursul rostit de IPS George a stârnit lacrimi

06.08.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Discursul pe care l-a rostit astăzi Arhiepiscopul George Guţiu, fostul Eparh de Cluj-Gherla, de acum Episcop emerit al acestei Eparhii, după ceremonia de intronizare a succesorului său, Episcopul Florentin Crihălmeanu, s-a constituit într-un deosebit de emoţionant bilanţ al întregii sale vieţi, închinate Domnului.

„Această zi de sărbătoare din viaţa Bisericii este de azi înainte o zi cu totul şi cu totul deosebită pentru viaţa mea… Bucuria îmi este produsă de faptul că Cristos cel căruia i-am dedicat tot ceea ce am avut şi ceea ce sunt, îmi cere din nou să-mi schimb viaţa, să las toate pentru a-L urma. Din nou trebuie să-i servesc în ascuns, în suflet; de la slujirea publică, vizibilă, la slujirea tainică, interioară, slujire cu care sunt atât de obişnuit şi care mi-a adus atâtea bucurii spirituale. Spun aceasta deoarece cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele au fost cei 14 ani petrecuţi în închisoare, pentru că au fost ani trăiţi în întregime cu Cristos, în Cristos şi pentru Cristos. Au fost anii în care mi s-a împlinit dorinţa copilăriei mele, aceea de a suferi pentru Hristos.” Aplauze puternice au întrerupt în acest punct discursul Ierarhului, venite din asistenţa înlăcrimată de emoţie la auzul acestei frumoase mărturisiri.

„Simt nevoia să-i mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru că timp de 54 de ani l-am putut servi pe Hristos întru Sfânta Preoţie în Biserică Catolică. Şi dacă am reuşit să fiu fidel lui Dumnezeu şi Bisericii mele, aceasta se datorează în primul rând harului divin şi apoi multor persoane pe care le-am întâlnit de-a lungul vieţii mele, mai ales mamei mele… o simplă ţărancă ce mi-a sădit în suflet, încă din copilărie, credinţa în Dumnezeu şi în învăţăturile Sfintei Biserici Catolice, iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, speranţa în mântuire şi viaţa veşnică; credinţă, iubire şi speranţă care m-au însoţit şi mă vor însoţi întreaga mea viaţă.”

Arhiepiscopul i-a mai amintit apoi pe IPS Arhiepiscop, Mitropolit şi Cardinal Alexandru Todea, „exemplu de urmat în trăirea preoţiei şi a credinţei”, pe toţi cei pe care i-a întâlnit de-a lungul pelerinajului său prin închisorile comuniste, pe profesorii şi educatorii „care au continuat şi au desăvârşit opera începută de mama mea”, pe colegii de la Institutul Teologic din Blaj, „împreună cu care am petrecut frumoşii ani de studiu şi formare”.

Asigurându-i pe toţi preoţii şi credincioşii Eparhiei care i-a fost încredinţată din mila lui Dumnezeu că „nu va trece o zi în care să nu fiţi pomeniţi în rugăciunile mele”, IPS George şi-a încheiat bilanţul vieţii spunând: „voi continua să-L servesc pe Cristos câte zile voi avea pe pământ”. Înaltpreasfinţia sa a mai amintit cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu, „primul Episcop greco-catolic care a slujit în această Catedrală, predecesorul meu, care a fost nevoit să se despartă de Eparhia sa fără să aibă ocazia de a-şi lua rămas bun”. Înainte de a-şi încredinţa sufletul lui Dumnezeu, acesta a spus: „Ştiu cui am crezut! Şi sunt convins că El are puterea să-mi păstreze bunul încredinţat până în ziua de apoi”.

„Iubiţii mei doresc ca ultimele cuvinte să fie aceleaşi pe care le-am rostit în momentul în care, condamnat fiind la muncă silnică pe viaţă, mi s-a cerut să spun ultimele mele cuvinte de om liber. Şi atunci ca şi acum rostesc din adâncul sufletului, aceste cuvinte ale Crezului: `Cred într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică…`. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Amin!”. Astfel şi-a încheiat Episcopul emerit discursul, care a fost des întrerupt de aplauzele credincioşilor.