Statisticile indică un declin puternic al vocaţiilor la viaţa consacrată

14.06.2002, Vatican (ZENIT) - Vaticanul a publicat un document despre reînnoirea vieţii călugăreşti, chiar dacă statisticile indică un declin puternic al vocaţiilor în unele congregaţii şi ordine. Documentul, sau instrucţiunea, intitulat „Pornind din nou de la Cristos: un angajament reînnoit la viaţa consacrată în cel de al treilea mileniu”, are aproximativ 60 de pagini.

Prezentată astăzi de Biroul de Presă al Vaticanului, instrucţiunea vine ca rezultat al adunării plenare din luna septembrie a Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. Instrucţiunea vine într-un moment în care unele ordine şi congregaţii religioase experimentează o scădere a numărului de vocaţii. În lumea întregă, Biserica Catolică are 801.185 de călugăriţe; 55.057 de călugări nehirotoniţi; şi 139.397 de preoţi călugări. Cifrele nu includ diaconii permanenţi ai institutelor religioase sau membri institutelor seculare (30.687 de persoane), informează serviciul spaniol de ştiri religioase IVICON.

Numărul călugărilor şi călugăriţelor a scăzut cu 18%, de la 1.225.056 la 995.639, din 1978 până în 2000. Cea mai puternică descreştere, de 27%, a fost în rândul călugărilor nehirotoniţi, a căror număr a scăzut între aceiaşi ani de la 75.802 la 55.057. Călugăriţele s-au împuţinat cu 19,1%, iar preoţii călugări cu 12%. Dintre toate persoanele consacrate, 16,4% trăiesc în Asia, faţă de 9% în 1978. În Africa se află 7% dintre aceste persoane, de la 4,25% în 1978. În cele două Americi situaţia rămâne practic neschimbată (29,6%). În Europa se înregistrează un declin, cu 45% astăzi, faţă de 54% în 1978.

Instrucţiunea subliniază faptul că reînnoirea vieţii călugăreşti, „în primul rând”, trebuie să aibă în vedere „viaţa spirituală”, pentru a trăi deplin sfaturile evanghelice (sărăcia, castitatea şi ascultarea). Documentul evidenţiază importanţa mărturiei, în special în ajutorarea celor care suferă. Textul cere o forţă reînnoită a activităţii misionare, şi insistă asupra faptului că proclamarea cuvântului trebuie să fie legată de înfăptuirea lucrărilor lui Dumnezeu, după exemplul Bisericii primare. El mai avertizează că acest fapt poate presupune confruntarea cu persecuţia.