Eroii Neamului – omagiaţi la Sărbătoarea Înălţării Domnului

13.06.2002, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Înălţarea Domnului, sărbătorită anul acesta la 13 iunie, este în calendarul ortodox şi Ziua Eroilor, pentru România ziua de pomenire a eroilor neamului care s-au jertfit pentru apărarea şi întregirea ţării, pentru libertate, credinţă, dreptate şi adevăr.

În toate bisericile şi mânăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române vor fi oficiate slujbe de pomenire. După Sfânta Liturghie vor avea loc procesiuni la cimitire, la monumentele şi troiţele închinate cinstirii eroilor, cu participarea elevilor, studenţilor şi profesorilor, precum şi a credincioşilor dornici să-şi exprime recunoştinţa pentru jertfa înaintaşilor.

În Bucureşti, pomenirile eroilor martiri vor avea loc după Sfânta Liturghie la Monumentul Soldatului Necunoscut, la biserica şi cimitirul Eroilor Revoluţiei, în Piaţa Universităţii, la troiţele de la Piaţa Romană, la Televiziune, Aeroportul Bucureşti Otopeni şi la cimitirul Ghencea-Militar, precum şi în alte locuri în care ei şi-au jertfit viaţa, informează un comunicat al biroului de presă al Patriarhiei Române.

* * *

Despre Ziua Eroilor, sărbătorită de Bisericile Ortodoxe la Înălţarea Domnului, ne scrie din Bruxelles d-na Maria Liliana Vasilescu, fiica generalului Petru Vasilescu, exterminat în 4 octombrie 1959 în închisoarea politică de la Galaţi, unde fusese încarcerat pentru „vina” de fi rămas credincios jurământului făcut ţării şi Regelui.

Cu banii rezultaţi din vânzarea proprietăţilor imobiliare ale părinţilor săi, confiscate de comunişti şi recuperate recent printr-o lege de restituire dată de Parlamentul român, d-na Vasilescu s-a dedicat de câţiva ani înălţării de Cruci glorioase şi de biserici, dând curs, pentru primele, unui îndemn din 1997 al Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, pentru celelalte – lăsându-se călăuzită de propria sa credinţă ortodoxă. A înălţat până acum trei astfel de Cruci (două în Bucureşti – la mânăstirea „Christiana” şi la Institutul catolic de la Popeşti-Leordeni, şi una la Valea Plopului (judeţul Prahova), şi două biserici, la „Christiana” şi la Valea Plopului.

„Comemorarea eroilor martiri ar trebui să aibă amploarea şi caracteristica unor manifestaţii creştine, în scopul de a trezi în primul rând tineretul adormit până la a vedea inevitabila dispariţie a omenirii. În linii mari, acest sfârşit letal este impus de cunoscute sau necunoscute `organizaţii` mondiale care sub diferite `programe` şi alte `binefaceri` dau naştere la involuţia-evolutivă numită `progres`. Numai milioane de candele şi puternice rugăciuni ale celor nepoluaţi sufleteşte vor uşura sufletele celor dispăruţi prin chinuri infernale. Din acest context de `progres` mai fac parte, din păcate, şi exponenţi ai generaţiei de vârstă medie sau chiar vârstnici, care, nedotaţi cu simţul onoarei şi al credinţei sau care l-au pierdut pe parcurs, se complac în iluzia acestei evoluţii artificiale, prin false iluzii materialiste.

(…) Primii martiri ai secolului al XX-lea au fost victimele sectei anticreştine a boxerilor din China, care a ucis 40 000 de creştini şi 180 de misionari. Între 1894 şi 1918, turcii au masacrat, printr-un groaznic, pogrom 2 milioane de creştini armeni. În timpul războiului civil din Spania, din anii `30, au fost torturaţi şi ucişi de comunişti 13 Episcopi, 7000 de preoţi, călugări şi călugăriţe, 3000 de laici, aparţinând toţi creştinismului. Fosta URSS cu ţările subjugate a produs cel mai mare număr de eroi-martiri. Duşmanul declarat al lui Dumnezeu, fiorosul Lenin – astăzi venerat încă de unii – a dispus prin ordin secret exterminarea Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1922 au fost martirizaţi 2691 de preoţi, 1692 de călugări, 3477 clerici şi Episcopi – întemniţaţi sau trimişi în câmpurile de concentrare de unde majoritatea nu s-au mai întors. Cruzimi continuate de Stalin şi Hruşciov. Nu putem omite Katynul, însângerata groapă comună poloneză (de pe teritoriul sovietic). Nu au scăpat de aceste acte anticreştine martirii naţional-socialismului hitlerist, autorul unor monstruoase masacre de creştini şi evrei.

În România, eroii martiri se pot calcula în milioane de vieţi, pierdute pe câmpurile de luptă, în închisori şi deportări, în organizata `revoluţie` cu `mineriade` roşii. În noul cimitir al Eroilor din Bucureşti se pot citi, cu lacrimi în ochi, şi nume de copii şi tineri ce au lăsat în urma lor inimile veşnic neconsolate ale părinţilor. Cum însă nemurirea sufletelor este o realitate de netăgăduit, să aşteptăm cu credinţă în noi apropiata revedere a celor ce şi-au dat viaţa pentru Hristos şi Ţara lor. Haosul planetar, în care din nefericire evoluăm, nu trebuie să ne adâncească în labirintul uitării a milioanelor de eroi-martiri.

Aceste date sumare aş vrea să se constituie într-un apel de primă urgenţă, un SOS pentru trezirea din adânca somnolenţă în care se complac azi oamenii, dovedind că până acum nimic nu s-a schimbat în bine, şirurile de eroi-martiri fiind o consecinţă a distrugerii (temporare) a Bisericii şi a credinţei.

Tot începutul, oricât de lung, are însă şi un sfârşit. Speranţa adevăratei Învieri este numai Hristos, pe care `civilizaţia` de astăzi îl răstigneşte în continuare zi de zi! După cum spune Iisus, nimeni nu poate servi doi stăpâni în acelaşi timp, Binele şi răul. Umanitatea are libertatea de a alege, cât mai este timp, cui îi va sluji.”