Cardinalul Re analizează relaţia de conducere dintre Papă şi Episcopi
05.03.2002, Milano (ZENIT) - Biserica „nu este o structură democratică în care poporul este suveran”, ci mai curând un „element de credinţă”, a spus Cardinalul Giovanni Battista Re. În discursul inaugural pentru o serie de întâlniri pe tema „Conducerea Bisericii Universale”, patronată de Universitatea Catolică din Milano, Prefectul Congregaţiei Vaticanului pentru Episcopi a spus că credincioşii nu pot uita că se află în faţa unei „societăţi instituite de sus”.
„Constituţia ierarhică a Bisericii nu trebuie văzută ca o limitare a libertăţii şi spontaneităţii creştinilor, ci ca o manifestare în plus a milei lui Dumnezeu faţă de oameni”, pentru a situa Biserica înafara „schimbărilor, transformărilor şi competiţiilor” care sunt posibile în istorie, a explicat Cardinalul Re. El a spus că de aceea, funcţia de conducere este „o slujire specifică în cadrul Bisericii, care nu micşorează co-responsabilitatea tuturor credincioşilor”.
Este nevoie în Biserică, „astăzi mai mult ca ieri, de o puternică colegialitate, dar şi de o puternică exercitare a ministerului Papei”, a subliniat Cardinalul Re. El a menţionat noul context internaţional şi globalizarea, în care, crede el, „exercitarea primatului şi a colegialităţii vor avea manifestări diferite faţă de ultimele decenii, în care facilităţile în comunicare nu ajunseseră la nivelurile de astăzi”.
În poziţia sa de Prefect, Cardinalul Re îl sfătuieşte cel mai direct pe Papa asupra numirilor de Episcopi. Cardinalul a spus că în contextul de mai sus, Episcopii catolici sunt chemaţi să facă faţă unor provocări precum secularizarea şi proliferarea sectelor, „acţionând în colegialitate, în armonie de gândire şi angajament, sub îndrumarea Succesorului lui Petru”. O altă provocare cheie cu care se confruntă oamenii Bisericii o constituie „problemele legate de progresul ştiinţific, tehnologic şi economic”, şi „o anumită cultură care propune soluţii confuze la problemele vieţii şi ale morţii”, a continuat Cardinalul.
În final, împletirea dintre puterea Papei şi a Episcopilor face parte din misterul Bisericii şi, în practică, legislaţia ecclesiastică trebuie să determine dezvoltarea ei specifică în conformitate cu circumstanţele istorice, a spus Cardinalul Re. Aceasta înseamnă că „natura Bisericii şi relaţiile dintre Papă şi Episcopi nu pot fi înţelese fără credinţă”, a încheiat el.
