PF Daniel despre Dionisie cel Smerit sau Neînsemnat
04.11.2008, Constanţa (Catholica) - Duminică, 2 noiembrie, la Constanţa, a avut loc proclamarea locală a canonizării „Cuviosului Dionisie Exiguul, cel Smerit sau Neînsemnat”, moment ce încheie un proces care a analizat „argumentele canonice, istorice şi pastoral-misionare, care au scos în evidenţă Ortodoxia credinţei, viaţa curată şi sfântă a Cuviosului Dionisie Exiguul, sprijinul adus monahismului dobrogean, erudiţia şi contribuţia sa la cunoaşterea şi schimbul de valori dintre creştinismul răsăritean şi cel apusean, prin traducerea operelor Sfinţilor Părinţi, a Sfintelor Canoane, precum şi prin lucrări de cronologie, fiind recunoscut ca părinte al erei creştine”, citim în cuvântul transmis de Preafericitul Daniel.
„Originea dobrogeană a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul este mai presus de orice îndoială”, a afirmat Patriarhul Bisericii Ortodoxe în discursul de duminică. „Pregătirea sa teologică, de excepţie, a fost aceea care l-a `recomandat` pentru a fi chemat la Roma de Papa Ghelasie (492-496), care avea nevoie de un bun cunoscător al limbilor latină şi greacă, lucru deloc lipsit de importanţă, dacă avem în vedere că erudiţia sa ajunsese să fie cunoscută până la Roma. În timpul iernii dintre anii 496 şi 497 şi la puţin timp după moartea Papei Ghelasie, Dionisie a ajuns la Roma, unde a fost primit la mănăstirea Sfânta Anastasia. Abatele acestei mănăstiri, care avea atribuţii legate de cancelaria pontificală şi de întreţinerea arhivei, îl primeşte şi îi încredinţează responsabilităţi privitoare la arhiva cancelariei pontificale pe care Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul o reorganizează devenind `noul fondator al arhivelor` pontificale.” În discurs PF Daniel a amintit descrierea pe care a făcut-o „un fost prim-ministru al regelui Teodoric, şi anume, Casiodor”. Acesta scria despre Dionisie: „Naşte încă şi astăzi Biserica universală bărbaţi iluştri, strălucind de podoaba dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre şi călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învăţat în amândouă limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învăţase în Cărţile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare şi le-a înţeles astfel încât ori de unde ar fi fost întrebat avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o întârziere… În el era multă simplitate împreună cu înţelepciune, smerenie împreună cu învăţătură, moderaţie împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deşi era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el care obişnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutaţi acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriţi aici pe pământ.”
„Cuviosul Dionisie Exiguul, încă din timpul vieţii, ajunsese să fie o autoritate recunoscută, situându-se totdeauna pe aceeaşi linie: întărirea legăturilor între valorile creştine şi romane, traducerile clare şi ordonate ale celor mai importante documente ale vremii, calculul pascal, dar mai ales, propunerea făcută ca timpul să fie socotit de la Naşterea Domnului nostru Isus Hristos”, a continuat PF Daniel. „Astfel, ca iniţiator al cronologiei creştine, Sfântul Dionisie Exiguul este considerat părintele erei creştine. Iar, ca traducător în limba latină şi prezentator al Sfintelor Canoane, este considerat şi „părintele Dreptului bisericesc”. A trecut la Domnul probabil în Mănăstirea şi Universitatea Vivarium din Calabria (Italia) în anul 545. Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul este cel ce a propus o nouă cronologie a istoriei lumii, care să înceapă de la Hristos şi nu de la Diocleţian. Motivul a fost, zicea el, că în timp ce Diocleţian persecuta pe creştini, Hristos este `începutul nădejdii noastre` şi `cauza restaurării noastre` prin suferinţa Lui mântuitoare. […] Calculat şi propus în vremea lui, sistemul cronologic al Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul a putut deveni apoi cronologia lumii civilizate.”
