Suferinţa îşi găseşte semnificaţia în Cristos

10.02.2002, Vatican (ZENIT) - Dragi fraţi şi surori!

1. Mâine este sărbătoarea liturgică a Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Un far puternic de speranţă a fost aprins în micul orăşel din Pirinei, în particular pentru cei care suferă în trup şi în spirit, atunci când în 11 februarie 1854, Preasfânta Fecioară i-a apărut Sf. Bernadeta în peştera Massabielle, cerându-i ca aceasta să devină un loc de pelerinaj şi rugăciune.

   De 10 ani, această sărbătoare mariană este asociată cu celebrarea Zilei Mondiale a Bolnavului, o ocazie prielnică pentru comunitatea eclesială de a se apropia de cei bolnavi, invocând sprijinul Mariei pentru ei, care să le aducă mângâiere şi lumină tuturor.

   În acest an, centrul Zilei Mondiale a Bolnavului va fi Vailankanni, din sudul Indiei, unde se află Sanctuarul Fecioarei Sănătăţii, cunoscut şi ca „Lourdes-ul Răsăritului”, loc important de pelerinaj. Îi încredinţăm protecţiei cereşti a Mamei lui Dumnezeu şi pe oamenii de religie hindusă şi de alte religii, care merg cu bucurie la acel sanctuar creştin.

   În unire spirituală, mâine după-amiază se va desfăşura o celebrare specială în Bazilica San Pietro, la sfârşitul căreia voi avea bucuria de a mă întâlni cu bolnavii, lucrătorii din domeniul sănătăţii, şi asociaţiile de voluntariat care vor fi prezente în Bazilica Vaticanului.

2. „Ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10,10). Aceste cuvinte ale lui Isus, pe care le citim în Evanghelia lui Ioan, constituie tema Zilei Mondiale a Bolnavului din acest an. Ele reamintesc perspectiva profundă a credinţei creştine care, chiar şi în experienţa bolii şi a morţii, este întotdeauna deschisă pentru viaţă. Credinciosul ştie că poate conta pe puterea lui Dumnezeu Creatorul, a lui Cristos cel înviat şi a Spiritului dătător de viaţă. Această perspectivă dă semnificaţie angajamentului tuturor celor care, în diferite moduri, se preocupă cu iubire de soarta celor bolnavi şi a celor care suferă: doctori, asistente, cercetători, farmacişti şi voluntari. Doresc să îmi exprim aprecierea sinceră faţă de toţi cei care slujesc viaţa, printre care se află numeroase persoane consacrate.

3. Îi amintesc în mod special pe toţi cei bolnavi, din toate colţurile lumii. Îi asigur pe fiecare dintre ei de apropierea mea spirituală, reamintindu-le că suferinţa umană a fost însuşită de Cristos şi este o parte integrantă a misterului Său de mântuire: „salvificus dolor”. Unindu-se prin credinţă şi iubire cu patima lui Cristos, persoana care suferă participă la lupta Lui victorioasă împotriva răului şi a morţii, aşa cum o demonstrează mărturia sfinţilor.

   Să ne rugăm ca Fecioara Maria să îi ajute cu protecţia ei pe toţi cei care suferă în trup şi în spirit, şi să îi susţină pe toţi cei care îi îngrijesc cu iubire.