Embrionul uman are propria sa identitate
03.02.2002, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!
-
Astăzi, prima duminică din februarie, Italia celebrează Ziua Pro-Life, o ocazie potrivită pentru a reflecta asupra valorii fundamentale pe care o constituie viaţa omului.
Subiectul propus de Episcopi anul acesta este: „recunoaşterea vieţii”. A recunoaşte înseamnă, înainte de toate, a redescoperi cu uimire înnoită ceea ce raţiunea însăşi şi ştiinţa nu ezită să numească „mister”. Viaţa, în special viaţa umană, ridică o întrebare fundamentală, pe care psalmistul a exprimat-o atât de bine: „Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?” (Psalm 8,5).
Mai mult, a recunoaşte înseamnă a garanta fiecărei fiinţe umane dreptul de a se dezvolta după potenţialul său, asigurând inviolabilitatea ei de la concepere până la moartea naturală. Nimeni nu este stăpânul vieţii; nimeni nu are dreptul de a manipula, asupri sau lua viaţa, nici a altora şi nici a lui însuşi. Cu atât mai mult acest lucru nu poate fi făcut în numele lui Dumnezeu, care este singurul Domn şi care iubeşte viaţa. Martirii înşişi nu şi-au luat viaţa, ci au acceptat să fie ucişi pentru a rămâne astfel fideli lui Dumnezeu şi poruncilor Sale.
-
A recunoaşte valoarea vieţii implică măsuri consecvente din punct de vedere legal, în special protejarea fiinţelor umane care nu se pot apăra singure, precum cei nenăscuţi, cei handicapaţi mental, şi cei grav bolnavi sau pe moarte.
Un caz special este cel al embrionilor umani, ştiinţa demonstrând acum că aceştia sunt indivizi umani care au propria lor identitate, încă din momentul conceperii. De aceea, este logic să pretindem ca această identitate să fie recunoscută legal, mai ales în dreptul lor fundamental la viaţă, aşa cum o cere Mişcarea Italiană Pro-Life, într-o iniţiativă extraordinară.
-
Îi încredinţăm Mamei Preasfinte a lui Cristos şi a tuturor oamenilor angajamentul din Italia şi din întreaga lume în favoarea vieţii, în special acolo unde ea este dispreţuită, marginalizată sau violată.
Fie ca Maria să ne înveţe să „recunoaştem viaţa” ca un mister şi o responsabilitate, amintindu-ne că „omul viu este gloria lui Dumnezeu” (Sf. Irineu).
