Dispar şi vechile biserici ortodoxe din Transilvania
15.11.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Vechea biserică din comuna clujeană Mihai Viteazu este pe lista bisericilor din Transilvania care vor fi dărâmate. Noutatea constă în faptul că lăcaşul de cult nu este unul care a aparţinut greco-catolicilor, ci a fost şi este al comunităţii române ortodoxe din localitate.
Parohia ortodoxă de aici a început cu ceva timp în urmă ridicarea unui alt lăcaş, în apropierea vechii biserici, respectiv în cimitirul românesc din comună. Amplasarea noii biserici, având aproape două treimi din construcţie terminată şi finisată, este destul de ciudată: perpendicular pe linia longitudinală a bisericii vechi, pronaosul şi tinda căzând deasupra locului altarului din construcţia cea veche. Intenţia de demolare este vădită încă de la prima vedere, deşi vechea biserică de zid este foarte bine întreţinută. Într-un recensământ de la sfârşitul secolului XIX, în sat vieţuiau cam 1500 de suflete, cei mai mulţi fiind de etnie maghiară, adică reformaţi şi unitarieni. Comunitatea românească număra atunci mai puţin de 600 de persoane, dintre care 500 erau de confesiune ortodoxă şi doar vreo 30-40 uniţi.
„Biserica din Mihai-Viteazu a fost într-adevăr ortodoxă şi înainte de 1948, şi nu este vreo problemă cu viitoarea ei demolare, nefiind de fapt declarată monument istoric”, a declarat Petru Poantă, şef al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cluj. Ceea ce este totuşi de remarcat e că edificiul ecleziastic, construit în stil baroc, specific unei arhitecturi transilvane central-europene de secol XIX, va dispărea de pe harta unui patrimoniu edilitar moştenit de la înaintaşi. În comună mai există două biserici, care aparţin comunităţii maghiare reformate şi unitariene, construite aproximativ în acelaşi stil cu cea ortodoxă. Deşi era suficient loc în cimitirul românesc pentru construcţia noii biserici, comunitatea ortodoxă de aici a acceptat dărâmarea vechii biserici construite de către strămoşii acesteia. Stilul noii construcţii ortodoxe nu se încadrează nicidecum într-un specific arhitectural transilvan, forma fiind importată din sudul ţării.
Fervoarea construirii de noi biserici în Ardeal (ortodoxe şi greco-catolice) eludează un aspect esenţial: păstrarea unui specific al zonei. Pe de o parte, ortodocşii adoptă mai peste tot acel tip de biserică cu trei turnuri, respectiv cu două mici în faţă şi unul mare deasupra naosului, specific unei arhitecturi religioase venite din partea de sud a ţării ca un fel de naţionalizare arhitecturală bisericească, iar greco-catolicii, în goana după o deschidere europeană spre modern, au edificii ecleziale, multifuncţionale, în care spaţiul destinat bisericii nu mai respectă o dimensiune tradiţională a sacrului. Vestul european a trecut prin această perioadă a modernismului arhitectural al sacrului în anii `50-`70, bisericile de beton armat şi sticlă din acea perioadă fiind catalogate astăzi mai mult ca o nereuşită în ceea ce priveşte o redefinire a spaţiului sacru. (Daniel SÂRBU)
