Medierea de către Papa Wojtyla a conflictului dintre Argentina şi Chile
22.10.2008, Vatican (Catholica) - Recurgerea la diplomaţie, ca metodă pentru detensionarea situaţiei de conflict, este tot mai necesară pentru prezentul şi viitorul lumii, a susţinut Papa Benedict al XVI-lea într-un mesaj adresat participanţilor la o manifestare organizată de Universitatea Catolică din Argentina. Această învăţătură reiese din multe exemple ale trecutului, unul dintre acestea fiind oferit de Papa Ioan Paul al II-lea, în urmă cu 30 de ani, se arată în relatarea de pe Radio Vatican. Pentru posesia insulelor Lennox, Nueva şi Picton, acum trei decenii, Argentina şi Chile s-au aflat la un pas de război. Faptul că s-a trecut de la ameninţarea tunurilor la negocieri şi apoi la acorduri de pace se datorează Papei Ioan Paul al II-lea.
Ales în Scaunul lui Petru de câteva luni, Papa Wojtyla s-a interesat personal de acea situaţie de criză, trimiţând la faţa locului un reprezentant al său special, pe Cardinalul Antonio Samore. Lunga confruntare diplomatică ce a urmat a avut ca rezultat semnarea în Vatican, în 1984, a Tratatului de Pace şi Prietenie dintre Chile şi Argentina. Ceea ce s-a întâmplat acum 30 de ani reprezintă „un exemplu admirabil de construire a păcii pe calea maestră şi mereu actuală a dialogului”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea despre iniţiativa diplomatică întreprinsă de predecesorul său împreună cu secretarul de stat din acea vreme, Cardinalul Agostino Casaroli. Ceea ce s-a făcut atunci a fost util pentru „a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra faptului că în cadrul unei dispute, dialogul nu prejudiciază drepturile ci, dimpotrivă, amplifică „câmpul posibilităţilor raţionale pentru rezolvarea divergenţelor”.
Acea mediere pontificală, a continuat Papa Benedict al XVI-lea, „a dat roade de pace până în zilele noastre, demonstrând necesitatea de a se continua să se recurgă la diplomaţie şi la metodele sale de negociere pentru garantarea păcii, securităţii şi bunăstării”, în vederea construirii acelei „civilizaţii a iubirii”, al cărei profet, nu întotdeauna ascultat, a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Aşadar dialogul, a concluzionat Sfântul Părinte, are „ca scop nu supremaţia forţei şi a interesului, ci afirmaţia unei justiţii imparţiale şi solide, fundament sigur şi stabil al convieţuirii dintre popoare”.
