Biserica Apostolică Armeană este în relaţii bune cu Roma

20.09.2001, Etchmiadzin (ZENIT) - Acum se fac ultimele aranjamente la Palatul Apostolic al Patriarhului Bisericii Apostolice Armene, unde Papa Ioan Paul al II-lea va locui pe timpul vizitei sale din 25-27 septembrie. Este pentru prima oară când un Papă va fi găzduit într-o reşedinţă a unei Biserici Răsăritene, ceea ce vorbeşte clar despre cordialitatea Armeniei faţă de catolicism.

Biserica Armeană este Răsăriteană, dar nu Ortodoxă. Ea s-a separat de Roma mult mai rapid, după Conciliul de la Calcedon din 451, ale cărui concluzii nu le-a acceptat. Aceasta s-a datorat unor neînţelegeri istorice, pornind de la erezia monofizită care vorbea despre o singură natură a lui Cristos. În declaraţia comună din 1996, semnată de Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Karekin I, această neînţelegere a fost însă definitiv depăşită.

Etchmiadzin, la 10 km de Erevan, capitala ţării, este ca un Vatican armean, a cărui inimă este vechea Catedrală. Karekin al II-lea este Catolicosul ales în 1999 de către Adunarea Generală a armenilor, cu sprijinul diasporei din America. La cei 50 de ani ai săi, cu faţa tânără şi barba căruntă, Karekin al II-lea este cunoscut ca un foarte bun organizator. El tocmai s-a întors din capitală, unde a fost construită o nouă Catedrală pentru celebrările care vor culmina duminica aceasta şi care marchează aniversarea celor 1700 de ani de la încreştinarea ţării. „Încercăm să recuperăm întârzierile, dar totul va fi gata pentru duminică”, a spus Patriarhul.

– Cu ce sentimente vă pregătiţi să îl primiţi în Armenia pe Papa Ioan Paul al II-lea?
– Cu o bucurie imensă, cu atât mai mare cu cât ştim că Papa Romei a dorit să îi facă o vizită predecesorului meu, Karekin I, chemat însă atunci la Domnul, acum doi ani. Relaţiile dintre Biserica Apostolică Armeană şi Biserica Romano-Catolică au intrat, începând cu el, într-o nouă etapă, marcată de cordialitate şi prietenie. Am mers în acest spirit anul trecut la Vatican, şi acum mă pregătesc să îl primesc pe Papa Ioan Paul al II-lea la mine acasă. Consider providenţial faptul că această vizită atât de mult aşteptată coincide cu celebrarea încreştinării Armeniei.

– Concetăţenii Dvs sunt mândri să aparţină primei naţiuni creştine din istorie. Ce înseamnă aceasta pentru societatea de astăzi?
– Este un lucru frumos, dar, mai întâi de toate, este o obligaţie: trebuie să trăim în credinţă zi de zi, credinţă pe care trebuie apoi să o transpunem în fapte. Cei şaptezeci de ani de ateism au impus o separare între credinţă, redusă la un ritual închis într-un lăcaş de cult, şi viaţă. De aceea, Biserica are acum o sarcină importantă de împlinit.

– Înseamnă oare că pentru armeni creştinismul nu mai este ceva natural, ca în trecut?
– Nu. A fi fiu al naţiunii armene înseamnă a fi botezat în Biserică. Chiar şi pe timpul regimului sovietic, acest sentiment nu a fost niciodată diminuat. Oamenii şi-au lovit piepturile şi au spus: aici, în dreapta, avem carnetul de partid, dar în stânga inimile ne bat împreună cu Biserica. Ceea ce a lipsit a fost posibilitatea educării religioase. După căderea comunismului, ne-am concentrat în principal pe formarea unor noi generaţii de clerici, cateheţi şi învăţători. Seminariile noastre sunt pline; nu avem probleme cu vocaţia la preoţie.

– Reţaiile dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă de la Moscova sunt foarte tensionate. Cum ar putea, în opinia Dvs, să se reia dialogul?
– Sunt convins că dorinţa de unitate, pentru a respecta dorinţa lui Cristos, nu a scăzut în nici una dintre Bisericile Surori. Trebuie să construim dialogul pe baza respectului reciproc şi a iubirii fraterne. Ne rugăm pentru aceasta, şi acţionăm pentru ca neînţelegerile să se încheie şi să se atingă unitatea mult dorită a tuturor creştinilor.

Înainte de vizita Papei Ioan Paul al II-lea, noi vom celebra Jubileul, împreună cu reprezentanţi a 25 de Biserici şi confesiuni religioase, printre care şi Patriarhul Alexei al Moscovei şi Cardinalul Walter Kasper, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, care va conduce delegaţia Bisericii Catolice. Întâlnirea va fi o ocazie pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre noi.

– Biserica Dvs a fost dintotdeauna una de frontieră, bastion al creştinismului într-o zonă musulmană. Ultimele evenimente tragice din Statele Unite au provocat renaşterea tensiunilor dintre apus şi islamism. Ce credeţi despre aceasta?

– Din punct de vedere geografic, Armenia este înconjurată doar de ţări musulmane. Din punct de vedere spiritual, însă, multe lucruri s-au schimbat, şi ar fi o eroare gravă ca, cuprinşi de emoţii, să vorbim despre un război religios între apusul creştin şi lumea musulmană. Multe comunităţi creştine armene trăiesc în ţări arabe fără nici o problemă. Avem întâlniri frecvente cu liderii religioşi musulmani din Iran şi Azerbaijan. De altfel i-am şi invitat la celebrările cu ocazia Jubileului.

– Vor veni?
– Nu avem încă un răspuns, dar sperăm că da.