Viaţa Fericitei Iosefina Gabriela Bonino
09.10.2008, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Viaţa Fericitei Iosefina Gabriela Bonino”, scrisă de Rosa Barale şi tradusă în limba română de pr. Ioan Bişog. Cartea apare în colecţia „Vieţile sfinţilor”, are 128 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 7,5 lei. Acest volum vede lumina tiparului pentru prima oară în limba română, sub traducerea pr. Ioan Bişog. Biografia de faţă conturează profilul uman şi spiritual al unei surori – Iosefina Gabriela Bonino (1843-1906) – care a ştiut să se ofere cu totul lui Dumnezeu şi planurilor sale, fiind fondatoarea Institutului „Sfânta Familie” din Savigliano (Cuneo, Italia). Acest institut de viaţă consacrată are ca scop creşterea şi educarea copilelor orfane şi a fost aprobat canonic la 8 septembrie 1887.
Acest suflet nobil a trăit într-o perioadă dificilă pentru Biserică, lovită atunci de masonerie şi de atacurile din partea puterilor civile, dar deosebit de înfloritoare în viaţa consacrată. Ea a fost contemporană cu Sf. Ioan Bosco, cu Sf. Tereza a Pruncului Isus, cu venerabila Maria Rosa Zangara (fondatoarea Institutului „Fiicele Milostivirii şi ale Crucii”) şi cu alţi Sfinţi, care au ştiut să colaboreze cu Providenţa şi să ofere un nou suflu vieţii religioase. Maica Iosefina Bonino a trăit simplu idealul sfinţeniei zilnice, care se vede prin activitatea ei, pusă în întregime în favoarea celor din jur. Ea a lăsat un exemplu luminos de caritate, bazat pe mărturia ei de viaţă. De altfel, a fost conştientă că prezenţa carităţii în viaţa comunitară este semnul cel mai evident al prezenţei Duhului Sfânt în comunitate. A iubit tăcerea, „căci ea este protectoarea celor mai frumoase virtuţi” şi şi-a dorit mult ca în fiecare familie să existe un climat asemănător Sfintei Familii de la Nazaret, care avea în centru împlinirea necondiţionată a voinţei divine. Iosefina Bonino a fost beatificată la 7 mai 1995 de către Papa Ioan Paul al II-lea, iar opera ei continuă să dăinuie şi astăzi, ca un simbol al iubirii lui Dumnezeu faţă de cei mai săraci dintre săraci.

