Fetele cu viaţă sexuală activă sunt mai deprimate
22.09.2008, Londra (Catholica) - Tinerele care sunt active sexual sunt mult mai predispuse să sufere de depresie decât cele care rămân fecioare, arată un nou studiu „controversat”, citim într-un articol de acum două zile din Daily Mail. Conform profesorilor americani, sexul la vârsta adolescenţei le lasă pe multe fete cu un sentiment de vinovăţie şi cu lipsă de stimă faţă de propria persoană. Studiul a fost făcut pe 14.000 adolescente cu vârsta între 14 şi 17 ani. Cercetătorii spun că sentimentele acestora de depresie se pot pune mai degrabă pe începerea vieţii sexuale decât pe influenţe externe, precum greutăţi în familiile din care provin.
Studiul, care alimentează dezbaterile despre educaţia sexuală în şcoli, au fost asumate de experţii britanici ce promovează abstinenţa. Criticii studiului american, apărut în respectabila publicaţie Journal of Health Economics, spun că el reflectă atitudini americane ce nu se potrivesc neapărat Marii Britanii. Studiul de 38 de pagini, condus de doi profesori americani, foloseşte date din sondajul finanţat de guvern despre Sănătatea Adolescenţilor. Se pare astfel că relaţiile sexuale dublează şansele ca fetele să devină depresive, 19% dintre fetele ce şi-au început viaţa sexuală având semne grave de depresie, comparat cu doar 9,2% dintre fetele fecioare. Studiul mai arată şi că sănătatea mentală a băieţilor din acelaşi grup de vârstă nu este influenţată de începerea sau nu a vieţii sexuale.
Dr. Trevor Stammers, care predă etică sexuală, a spus că noul studiu confirmă faptul că majoritatea tinerilor „regretă faptul că şi-au început devreme viaţa sexuală”. El a adăugat că studiul „arată faptul că există o legătură între riscul sporit de depresie şi implicarea în sex a adolescentelor. Experienţa mea arată că pentru fete depresia, regretele şi ruşinea sunt foarte comune.” Dr. David Cowell, psihologul, are însă reţinerile sale. El a declarat că „în general fericirea este guvernată de o serie de factor, incluzând stabilitatea, succesul şcolar şi unitatea familială. Dar pot să fie şi diferenţe culturale, iar tinerii britanici gândesc probabil diferit de cei americani.” El a mai spus că ideea că doar fetele se preocupă de trupurile lor şi că băieţii nu suferă anxietăţi similare „pur şi simplu nu este adevărată”.

Comparând aceste rezultate cu cele ale sondajului de la INTC Oradea 2003, cred că de fapt în spatele depresiei se află nu atât viaţa sexuală în sine, cât mentalitatea contraceptivă necesară pentru o asemenea viaţă premaritală.
Autorii au constatat şi ei că că băieţii nu sunt atinşi de depresie, pentru aceeaşi viaţă sexuală. Asta e o confirmare indirectă a rezultatelor Sondajului INTC Oradea – 2003.
Rezultatele de la Oradea au arătat că acceptarea contracepţiei de către fete duce la pierderii sensului vieţii pentru 28% dintre fete (între 16-24 de ani), iar dacă sunt şi foarte sărace, procentul ajunge la 39,4%.
La băieţi, acceptarea sau neacceptarea contracepţiei nu modifică sensul vieţii lor. Acesta se îmbunătăţeşte însă simţitor dacă ei resping relaţiile sexuale premaritale şi dacă acceptă principiul reglării sarcinilor prin metodele naturale. Aceste două din urmă atitudini reflectă un respect deosebit pentru persoana fetelor.
Deci nu viaţa sexuală însăşi duce la depresie, ci mentalitatea contraceptivă aflată în spatele vieţii sexuale premaritale. Acolo se încalcă de către fete menirea lor de a da viaţă unui nou om. Peste această vocaţie nu se poate trece.
Nu e uşor de afirmat asemenea lucruri, dar statistica ne obligă să luăm act de ele.